LEGE Nr. 6 din 25 ianuarie 1991
pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora

EMITENT:
PARLAMENTUL ROMANIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 18 din 26 ianuarie 1991

Parlamentul României adopta prezenta lege.

ARTICOL UNIC
România adera la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminãrii acestora.
Conform articolului 26 paragraful 2 din conventie, România declara ca importul si depozitarea pe teritoriul sau national a deseurilor periculoase si a altor deseuri nu se pot face decît cu autorizatia prealabilã a autoritãtilor romane competente.

Aceasta lege a fost adoptatã de Adunarea Deputatilor în sedinta din 12 decembrie 1990.

PRESEDINTELE ADUNARII DEPUTATILOR
MARTIAN DAN

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 17 ianuarie 1991.

PRESEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLADEANU

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului si a Presedintelui României,
promulgãm Legea pentru aderarea României la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminãrii acestora si dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU

CONVENTIA DE LA BASEL*)
privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminãrii acestora

*) Traducere.

PREAMBUL
Pãrtile la prezenta conventie,
constiente de pericolul pe care îl prezintã pentru sãnãtate si mediu deseurile periculoase si de alta natura, precum si transportul acestora în afarã frontierelor,
tinînd seama de amenintarea crescinda pentru sãnãtate si mediu a producerii si complexitatii tot mai mari, precum si a transportului în afarã frontierelor al deseurilor periculoase si de alta natura,
tinînd seama, de asemenea, ca cel mai eficient mod de a proteja sãnãtatea si mediul de pericolul acestor reziduuri este reducerea generarii lor la minimum din punct de vedere al cantitãtii si/sau potentialului lor toxic,
convinse ca statele trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca gospodãrirea reziduurilor, inclusiv transportul si eliminarea lor sa fie în concordanta cu protectia sãnãtãtii si mediului indiferent de locul evacuarii lor,
observind ca statele trebuie sa ia mãsuri ca generatorul reziduurilor sa se achite de obligatiile privind transportul si eliminarea reziduurilor de o maniera care sa corespundã protectiei mediului,
recunoscind, fãrã rezerve, ca orice stat are dreptul suveran de a interzice intrarea sau eliminarea deseurilor strãine pe teritoriul sau,
recunoscind, de asemenea, dorinta tot mai mare de a interzice transportul reziduurilor în afarã frontierelor si eliminarea lor pe teritoriul altor state, în special al statelor în curs de dezvoltare,
convinse ca deseurile, în mãsura compatibilitatii cu gospodãrirea rationalã si eficienta a mediului, trebuie sa fie eliminate în statul în care au fost generate,
constiente fiind ca transportul acestor reziduuri din statul în care au fost produse pe teritoriul oricãrui alt stat va trebui permis numai cînd este efectuat în conditii care nu pericliteazã sãnãtatea si mediul si se conformeazã prevederilor prezentei conventii,
considerind ca un control sporit al transportului reziduurilor în afarã frontierelor va actiona ca un stimulent pentru gospodãrirea lor ecologica rationalã si pentru reducerea volumului acestui transport,
convinse ca statele trebuie sa ia mãsuri pentru schimbul corespunzãtor de informatii asupra controlului transporturilor acestor deseuri,
remarcind ca un numãr de acorduri internationale si regionale abordeaza problema protectiei si conservãrii mediului în privinta transportului de mãrfuri periculoase,
tinînd seama de Declaratia Conferintei O.N.U. pentru Mediul Înconjurãtor (Stockholm, 1972), de liniile directoare si principiile pentru gospodãrirea ecologica a deseurilor periculoase (Cairo), adoptate de cãtre Consiliul de Administratie P.N.U.E. prin Decizia nr. 14/30 din 17 iunie 1987, de recomandãrile Comitetului O.N.U. al expertilor în problema transportului mãrfurilor periculoase (formulate în 1957 si aduse la zi bianual), de recomandãrile, declaratiile, instrumentele si regulamentele pertinente adoptate în cadrul Sistemului O.N.U. si de activitatea si studiile efectuate în cadrul altor organizatii internationale si regionale,
insusindu-si spiritul, principiile, scopurile si sarcinile Cartei Mondiale a Naturii adoptate de cãtre Adunarea generalã a O.N.U. la cea de-a 37-a sesiune a sa (1982) ca regulament etic în problema protectiei mediului si a conservãrii resurselor naturale,
afirmind ca statele sînt rãspunzãtoare de îndeplinirea obligatiilor lor internationale privind protectia sãnãtãtii si conservarea mediului si, în consecinta, rãspund în fata legii,
recunoscind ca, în cazul unei încãlcãri substantiale a prevederilor conventiei si a oricãrui protocol al acesteia, se vor aplica dispozitiile pertinente ale dreptului international al tratatelor,
constiente de necesitatea continuãrii si punerii în aplicare a unor tehnologii ecologice rationale si putin poluante, a unor mãsuri de reciclare si a unor sisteme adecvate de întretinere, de gospodãrire pentru a reduce la minimum producerea reziduurilor periculoase si a altor deseuri,
constiente, de asemenea, de preocuparea internationala crescinda pentru necesitatea unui control mai strict al transportului reziduurilor periculoase si de reducere la minimum a acestui transport,
preocupate de problema traficului ilicit transfrontier cu aceste reziduuri si al altor deseuri,
tinînd seama de posibilitãtile limitate ale statelor în curs de dezvoltare de a gospodari aceste reziduuri,
recunoscind necesitatea promovãrii transferului de tehnologie pentru gospodãrirea rationalã a reziduurilor produse local, în special în tãrile în curs de dezvoltare, conform spiritului liniilor directoare de la Cairo si Deciziei nr. 14/16 a Consiliului de administratie al P.N.U.E cu privire la promovarea transferului de tehnologii pentru protectia mediului înconjurãtor,
recunoscind, de asemenea, ca reziduurile periculoase trebuie transportate în conformitate cu conventiile internationale pertinente,
convinse ca transportul reziduurilor în afarã frontierelor trebuie permis numai cînd transportul si eliminarea finala prezintã siguranta din punct de vedere ecologic,
hotãrîte sa protejeze printr-un control strict sãnãtatea omului si mediul înconjurãtor impotriva efectelor nocive rezultate din producerea si gospodãrirea reziduurilor periculoase,
au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Domeniul de aplicare a conventiei
1. Urmãtoarele deseuri transportate în afarã frontierelor vor fi considerate "deseuri periculoase" pentru scopurile prezentei conventii:
a) deseurile din categoriile trecute la anexa I, dacã nu poseda nici o caracteristica indicatã în anexa III; si,
b) deseurile care nu sînt incluse în paragraful (a), dar sînt considerate periculoase de cãtre legislatia interna a tarii importatoare, exportatoare sau de tranzit.
2. Deseurile apartinînd categoriilor din anexa II care fac obiectul transportului peste frontiere vor fi considerate drept "alte deseuri", conform prezentei conventii.
3. Deseurile radioactive care sînt supuse altor sisteme de control international, inclusiv instrumente internationale care se aplica special substantelor radioactive, sînt excluse din cimpul de aplicare a prezentei conventii.
4. Deseurile generate de functionarea normalã a navelor si a cãror evacuare formeazã obiectul altor instrumente internationale sînt excluse din cimpul de aplicare a prezentei conventii.
ART. 2
Definitii
1. "Deseuri" - sînt substantele sau obiectele care sînt eliminate sau urmeazã a fi eliminate sau este necesar sa fie eliminate în conformitate cu legislatia nationala.
2. "Gospodãrire" - înseamnã colectarea, transportul si eliminarea deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzind si mãsurile de securitate ce trebuie luate dupã depozitarea în locurile special amenajate.
3. "Deplasare transfrontiera" - este orice miscare a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zona aflatã sub jurisdictia nationala a unui stat spre/sau printr-o zona aflatã sub jurisdictia nationala a altui stat sau spre o zona ce nu e sub jurisdictia nationala a nici unui stat, cu conditia ca cel putin doua state sa fie implicate în aceasta deplasare.
4. "Eliminare" - este orice operatiune specificatã în anexa IV a acestei conventii.
5. "Zona sau instalatie aprobatã" - este o zona sau instalatie pentru eliminarea deseurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizatia sau permisiunea sa opereze în acest scop, autorizatie emisã de o autoritate competenta a statului în care se afla instalatia sau zona respectiva de eliminare.
6. "Autoritate competenta" - autoritate guvernamentalã desemnatã de cãtre o parte ca fiind rãspunzãtoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontiera a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum si orice informatii referitoare la acestea si pentru a rãspunde la aceasta notificare, conform art. 6.
7. "Punctul focal" - este entitatea unei pãrti, la care se fac referiri în art. 5, responsabilã cu primirea si comunicarea informatiilor conform art. 13 si 15.
8. "Gospodãrirea ecologica rationalã a deseurilor periculoase si a altor reziduuri" - înseamnã totalitatea mãsurilor practice necesare unei gospodariri a acestor deseuri periculoase sau a altor reziduuri, de natura sa asigure protectia sãnãtãtii omului si a mediului înconjurãtor impotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.
9. "Zona aflatã sub jurisdictia nationala a unui stat" - este orice zona terestra, maritima sau aerianã asupra cãreia un stat îsi exercita competenta administrativã si legislativã, în conformitate cu legile internationale cu privire la protectia sãnãtãtii omului si a mediului înconjurãtor.
10. "Stat exportator" - este partea care planifica initierea sau initiazã deplasarea transfrontiera a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri.
11. "Stat importator" - este partea pentru care se planifica sau se efectueazã deplasarea transfrontiera a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminãrii lor sau transbordarii înainte de a fi eliminate într-o zona ce nu se afla sub jurisdictia nationala a nici unui stat.
12. "Stat de tranzit" - este orice stat, altul decît statul exportator sau importator, prin care se planifica sau se efectueazã o deplasare transfrontiera a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri.
13. "State interesate" - pãrtile care sînt state exportatoare sau importatoare si de tranzit, fie ca sînt sau nu pãrti la prezenta conventie.
14. "Persoana" - este orice persoana fizica sau juridicã.
15. "Exportator" - orice persoana ce se afla sub jurisdictia unui stat exportator, care organizeazã exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri.
16. "Importator" - este orice persoana ce se afla sub jurisdictia unui stat importator, care organizeazã importul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri.
17. "Agent de transport" - orice persoana care organizeazã transportul deseurilor periculoase sau a altor reziduuri.
18. "Producãtor" - orice persoana a carei activitate produce deseuri periculoase sau alte reziduuri sau, dacã aceasta persoana nu este cunoscutã, persoana care este în posesia si/sau controleazã aceste deseuri.
19. "Eliminator" - orice persoana care primeste deseurile periculoase sau alte reziduuri si care efectueazã operatiile de eliminare a acestor deseuri.
20. "Organizatie de integrare politica si/sau economicã" - orice organizatie constituitã de state suverane, cãreia acestea i-au conferit competente în domeniile reglementate prin prezenta conventie si care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, sa semneze, ratifice, accepte, aprobe sau sa confirme oficial conventia sau sa adere la ea.
21. "Trafic ilicit" - orice deplasare transfrontiera a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, asa cum este specificatã în art. 9.
ART. 3
Definitii nationale ale deseurilor periculoase
1. Fiecare parte, în cel mult 6 luni dupã ce devine parte la aceasta conventie, trebuie sa informeze secretariatul conventiei asupra deseurilor, altele decît acelea înscrise în anexele I si II, considerate sau definite ca periculoase prin legislatia nationala proprie, precum si asupra oricãror dispozitii privind procedurile referitoare la transportul peste frontiere, aplicabile unor astfel de deseuri.
2. Fiecare parte va informa ulterior secretariatul cu privire la orice schimbare semnificativã a informatiilor furnizate în conformitate cu paragraful 1.
3. Secretariatul va informa imediat toate pãrtile asupra informatiilor primite în conformitate cu paragrafele 1 si 2.
4. Pãrtile trebuie sa punã la dispozitia exportatorilor lor informatiile care le sînt comunicate de secretariat în conformitate cu paragraful 3.
ART. 4
Obligatii generale
1. a) Pãrtile, exercitindu-si drepturile lor de a interzice importul de deseuri periculoase sau alte deseuri, în scopul eliminãrii lor, vor informa celelalte pãrti despre hotãrîrile lor, în conformitate cu art. 13.
b) Pãrtile vor interzice sau nu vor permite exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri cãtre pãrtile care au interzis importul unor astfel de deseuri, cînd vor fi notificate în conformitate cu alin. a) de mai sus.
c) Pãrtile vor interzice sau nu vor permite exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri dacã statul importator nu îsi va da consimtãmîntul în scris pentru importul acestor deseuri, în cazul în care statul importator nu a interzis în mod expres importul acestor deseuri.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile necesare pentru a:
a) asigura ca producerea de deseuri periculoase sau de alte reziduuri este redusã la minimum, luind în considerare implicatiile sociale, tehnologice si economice;
b) asigura punerea în functiune a unor instalatii adecvate de eliminare care vor trebui sa fie situate, în mãsura posibila, în teritoriul tarii, în scopul eliminãrii ecologice rationale a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri;
c) asigura ca persoanele implicate în administrarea deseurilor periculoase vor lua mãsurile necesare pentru a preveni cresterea poluarii ce ar rezulta dintr-o astfel de gospodãrire si, dacã o astfel de poluare are loc, sa reducã la minimum consecintele pentru sãnãtatea omului si mediul înconjurãtor;
d) asigura ca transportul peste frontiere al deseurilor periculoase si altor reziduuri sa fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficace si dupã metode ecologic rationale si ca acesta sa fie efectuat astfel încît sãnãtatea omului si mediul înconjurãtor sa fie protejate impotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta;
e) nu admite exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri cãtre state sau grupuri de state care apartin unor organizatii de integrare economicã si/sau politica, care sînt pãrti, în special tari în curs de dezvoltare, care au interzis prin legislatia lor orice import, sau dacã exista motive sa se creadã ca deseurile în cauza nu vor fi gospodãrite în mod rational din punct de vedere ecologic, în concordanta cu criteriile ce vor fi adoptate de cãtre pãrti la prima reuniune;
f) solicita ca informatiile asupra transporturilor peste frontiere de deseuri periculoase sau alte reziduuri, preconizate, vor ajunge la statele interesate, în conformitate cu anexa V A, pentru ca acestea sa poatã evalua consecintele probabile asupra sãnãtãtii omului si a mediului înconjurãtor a acestor transporturi;
g) preveni importurile de deseuri periculoase sau de alte reziduuri dacã exista motivul sa se creadã ca deseurile în cauza nu vor fi gospodãrite conform unor metode ecologice rationale;
h) coopera cu celelalte pãrti si organizatii interesate, direct si prin secretariat, în special în difuzarea de informatii asupra transportului peste frontiere de deseuri periculoase sau de alte reziduuri, pentru a îmbunãtãti gospodãrirea ecologica rationalã a unor astfel de deseuri si pentru a preveni traficul ilicit.
3. Pãrtile considera ca traficul ilicit de deseuri periculoase sau de alte reziduuri constituie o infractiune penalã.
4. Fiecare parte va adopta cele mai potrivite mãsuri juridice, administrative sau de alt fel, pentru a pune în aplicare si a asigura respectarea prevederilor acestei conventii, inclusiv mãsuri de prevenire si de pedepsire a actelor de conduita ce ar contraveni acestei conventii.
5. Pãrtile nu vor autoriza exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri cãtre un stat care nu este parte la conventie sau importul de astfel de deseuri dintr-un stat care nu este parte.
6. Pãrtile cad de acord sa interzicã exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri în vederea eliminãrii lor, în interiorul zonei situate la sud de paralela de 60 grade latitudine sudica, fie ca aceste deseuri fac sau nu obiectul unui transport peste frontiere.
7. În plus, fiecare parte:
a) va interzice tuturor persoanelor din jurisdictia sa nationala sa transporte sau sa elimine deseuri periculoase fãrã autorizatie sau fãrã a fi abilitata pentru o astfel de operatiune;
b) va cere ca toate deseurile periculoase care urmeazã sa fie transportate peste frontiera sa fie ambalate, etichetate si transportate conform regulilor internationale unanim acceptate si recunoscute în materie, urmãrind ca practicile pertinente pe plan international sa fie respectate în mod corespunzãtor;
c) va cere ca deseurile periculoase sa fie însotite de un document de transport din punctul în care începe transportul peste frontiera pînã la punctul de eliminare finala.
8. Fiecare parte va cere ca deseurile periculoase exportate sa fie gospodãrite rational din punct de vedere ecologic în statul importator, ca si în oricare alta parte.
La prima lor reuniune, pãrtile vor conveni criteriile tehnice pentru gestiunea ecologica rationalã a deseurilor ce formeazã obiectul prezentei conventii.
9. Pãrtile vor lua mãsuri corespunzãtoare pentru ca transportul peste frontiera sa fie autorizat, numai dacã:
a) statul exportator nu are capacitatea tehnica si instalatiile necesare pentru eliminarea deseurilor respective într-o maniera eficienta si rationalã din punct de vedere ecologic; sau
b) deseurile respective sînt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare în industrie în statele importatoare; sau
c) transportul respectiv se conformeazã altor criterii convenite de cãtre pãrti, cu conditia ca aceste criterii sa nu contravina obiectivelor conventiei.
10. Obligatia care incumba, în virtutea prezentei conventii, asupra statelor în care sînt produse deseuri periculoase, ca acestea sa fie gospodãrite rational din punct de vedere ecologic, nu poate fi transferata în nici un caz statelor importatoare sau de tranzit.
11. Nimic din aceasta conventie nu va impiedica o parte sa impunã cerinte suplimentare, în conformitate cu prevederile conventiei si cu legislatia internationala, în vederea unei mai bune protectii a sãnãtãtii omului si a mediului înconjurãtor.
12. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu va aduce nici o atingere suveranitãtii statelor asupra apelor lor teritoriale delimitate în conformitate cu dreptul international, nici drepturilor suverane si jurisdictiei pe care o exercita statele în zona lor economicã exclusiva si asupra platoului continental, conform dreptului international, si nici exercitãrii de cãtre navele si aeronavele tuturor statelor a drepturilor de libera navigatie asa cum sînt acestea reglementate în dreptul international si asa cum rezulta din instrumentele internationale pertinente.
13. Pãrtile se angajeazã sa examineze periodic posibilitatea de a reduce volumul si/sau potentialul poluant al deseurilor periculoase si a altor reziduuri care sînt exportate spre alte state, în special cãtre tãrile în curs de dezvoltare.
ART. 5
Desemnarea autoritãtilor competente si a punctului focal
Pentru usurarea aplicãrii acestei conventii, pãrtile:
1. vor desemna sau stabili una sau mai multe autoritãti competente si un singur punct focal. O singura autoritate competenta va fi desemnatã sa primeascã notificãrile în cazul unui stat de tranzit;
2. vor informa secretariatul, în cadrul unei perioade de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a acestei conventii, asupra organizatiilor pe care le-au desemnat drept autoritãti competente si puncte focale;
3. vor informa secretariatul, într-o perioada de o luna de la data adoptãrii deciziei, asupra oricãror modificãri în ceea ce priveste desemnarea efectuatã conform paragrafului 2 de mai sus.
ART. 6
Transportul peste frontiere între pãrti
1. Statul exportator va informa sau va cere ca producãtorul sau firma exportatoare sa informeze în scris, prin intermediul autoritãtii competente a statului exportator, autoritãtile competente ale statelor prin care deseurile periculoase urmeazã sa fie transportate. Aceste notificãri vor contine declaratiile si informatiile specificate în anexa V A, redactatã într-o limba acceptabilã statului importator. Este necesarã trimiterea unei singure notificãri fiecãrui stat implicat.
2. Statul importator va rãspunde, în scris, acceptind transportul cu sau fãrã conditii, refuzind permisiunea pentru transport sau cerind informatii suplimentare. O copie a rãspunsului final al statului importator va fi trimisa autoritãtilor competente din statele interesate care sînt pãrti la conventie.
3. Statul exportator nu va autoriza începerea transportului peste frontiere pînã cînd nu a primit confirmarea scrisã ca:
a) exportatorul a primit consimtãmîntul scris al statului importator; si
b) exportatorul a primit din partea statului importator confirmarea existentei unui contract între exportator si eliminator, specificind eliminarea ecologica rationalã a deseurilor.
4. Fiecare stat de tranzit care este parte va confirma prompt primirea notificãrii persoanei care a fãcut-o. Ulterior, el poate sa-si facã cunoscutã pozitia în scris, în 60 de zile, consimtind la transport cu sau fãrã rezerve, refuzind permisiunea pentru transport sau cerind informatii suplimentare. Statul exportator nu va permite ca transportul peste frontiera si înceapã pînã cînd nu s-a primit consimtãmîntul scris al statului de tranzit. În orice caz, dacã vreodata o parte decide sa nu ceara un acord scris, în conditii generale sau specifice, pentru transportul peste frontiere în tranzit al deseurilor periculoase sau îsi modifica reglementãrile în aceasta privinta va informa imediat celelalte pãrti asupra deciziei lui, conform art. 13. În acest ultim caz, dacã statul exportator nu primeste nici un rãspuns în 60 de zile de la trimiterea notificãrii cãtre statul de tranzit, acesta poate autoriza efectuarea exportului prin statul de tranzit.
5. În cazul transportului peste hotare al reziduurilor si dacã reziduurile respective nu sînt definite din punct de vedere juridic sau considerate ca deseuri periculoase decît:
a) de cãtre statul exportator, prevederile paragrafului 9 al acestui articol care se aplica importatorului sau eliminatorului si statului importator se vor aplica "mutatis mutandis" si exportatorului si statului exportator;
b) de cãtre statul importator sau de cãtre statele importatoare si de tranzit care sînt pãrti, prevederile paragrafelor 1, 3, 4, 6 ale acestui articol care se aplica exportatorului si statului exportator se vor aplica "mutatis mutandis" importatorului si statului importator respectiv;
c) de cãtre orice stat de tranzit parte, cãruia i se vor aplica prevederile paragrafului 4.
6. Statul exportator poate, conditionat de acordul scris al statelor implicate, sa permitã producãtorului sau exportatorului sa utilizeze o notificare generalã în cazul în care deseurile periculoase sau alte tipuri de deseuri avînd aceleasi caracteristici fizice si chimice sînt transportate în mod regulat cãtre acelasi eliminator prin acelasi punct vamal al statului exportator, prin acelasi punct vamal al statului importator si, în caz de tranzit, prin aceleasi puncte vamale de intrare si iesire ale statului sau statelor de tranzit.
7. Statele interesate îsi pot da acordul scris pentru utilizarea notificãrii generale la care se face referire în paragraful 6, pentru comunicarea anumitor informatii, cum ar fi cantitãtile exacte sau liste periodice de deseuri periculoase sau alte tipuri de deseuri care trebuie transportate.
8. Notificarea generalã si acordul scris la care se face referire în paragrafele 6 si 7 sînt valabile pentru mai multe transporturi de deseuri periculoase sau alte deseuri pentru o perioada maxima de 12 luni.
9. Pãrtile vor cere ca fiecare persoana care îsi ia rãspunderea pentru transportul peste frontiera al deseurilor periculoase sau altor tipuri de deseuri sa semneze documentul de transport la predarea sau receptionarea deseurilor.
De asemenea, pãrtile cer ca cel care le evacueaza sa informeze si exportatorul si autoritatea competenta a statului exportator de receptia deseurilor si de terminarea eliminãrii, dupã metodele specificate în notificare. Dacã aceste informatii nu sînt primite de cãtre statul exportator, autoritatea competenta din statul exportator va înstiinta statul importator.
10. Notificarea si rãspunsul cerut de acest articol vor fi transmise autoritãtii competente din statele pãrti implicate sau autoritãtilor guvernamentale competente în cazul statelor care nu sînt parte la aceasta conventie.
11. Orice deplasare peste frontiera a deseurilor periculoase va fi asigurata dupã cum prevãd regulamentele din statele importatoare sau de tranzit care sînt pãrti.
ART. 7
Deplasarea peste frontiera dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte
la conventie
Dispozitiile paragrafului 2 al art. 6 al conventiei se vor aplica "mutatis mutandis" cu privire la deplasarea peste frontiera a deseurilor periculoase sau a altor tipuri de deseuri dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la conventie.
ART. 8
Obligatia de reimportare
Cînd un transport de deseuri periculoase sau alte reziduuri, asupra cãrora statele au cãzut de acord, subiect al prevederilor prezentei conventii, nu se poate realiza în conditiile din contract, statul exportator va asigura întoarcerea reziduurilor respective în statul exportator de cãtre exportator, dacã nu se pot gãsi solutii alternative pentru evacuarea lor într-un mod care sa respecte protectia mediului înconjurãtor în 90 de zile de la data cînd statul importator a informat statul exportator si secretariatul sau o alta perioada asupra cãrora statele au cãzut de acord. Statul exportator si orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor impiedica sau preveni întoarcerea acestor deseuri în statul exportator.
ART. 9
Traficul ilicit
1. În cadrul acestei conventii, orice deplasare transfrontiera a unor deseuri periculoase sau a altor reziduuri este consideratã a fi trafic ilicit, dacã s-a efectuat:
a) fãrã notificarea expresã a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei conventii; sau
b) fãrã consimtãmîntul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile prezentei conventii; sau
c) cu consimtãmîntul statelor obtinut prin falsificare, declaratie falsa sau frauda; sau
d) fãrã a se conformã materialiceste cu documentele; sau
e) prin eliminarea deliberata (de exemplu, deversare) a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei conventii si principiilor generale ale dreptului international.
2. În cazul în care transportul peste frontiere de deseuri periculoase sau alte reziduuri este considerat drept trafic ilicit ca urmare a comportamentului exportatorului sau producãtorului, statul exportator va trebui sa asigure ca deseurile periculoase în cauza sa fie:
a) reimportate de cãtre exportator sau producãtor sau, dacã este necesar, de cãtre el însusi, în propriul teritoriu, sau dacã aceasta nu este posibil;
b) eliminate, de o maniera conformã prevederilor prezentei conventii, într-un termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau într-un alt termen ce va fi convenit de cãtre statele interesate. În acest scop, pãrtile interesate nu se vor opune reimportului acestor deseuri în statul de export, nici nu-l vor preveni si nici nu-l vor impiedica.
3. În cazul unei deplasãri transfrontiere de deseuri periculoase sau alte reziduuri, consideratã ca trafic ilicit ca rezultat al actelor comise de importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deseurile respective sa fie eliminate ecologic rational de cãtre importator sau eliminator sau, dacã este necesar, de cãtre el însusi, în 30 de zile de la data cînd traficul ilicit a fost adus la cunostinta statului importator, sau orice alta perioada convenitã de state. În acest scop, pãrtile interesate vor coopera, dacã este necesar, la eliminarea deseurilor, cu respectarea conditiilor ecologice rationale.
4. În cazurile în care responsabilitatea pentru traficul ilicit nu poate fi atribuitã nici exportatorului (producãtorului) sau importatorului (eliminatorului), pãrtile interesate sau alte pãrti, dupã caz, vor asigura, în cooperare, eliminarea deseurilor în cauza în cel mai scurt timp, cu respectarea metodelor ecologice rationale fie în statul exportator, fie în statul importator sau în alta parte.
5. Fiecare parte va adopta legi nationale interne pentru a preveni si a pedepsi traficul ilicit. Pãrtile vor coopera în vederea realizãrii obiectivelor acestui articol.
ART. 10
Cooperarea internationala
1. Pãrtile vor coopera pentru a îmbunãtãti si a asigura gospodãrirea în conditii ecologice rationale a deseurilor periculoase si a altor reziduuri.
2. În acest scop, pãrtile:
a) la cerere, vor oferi informatii, pe baza bilaterala sau multilaterala, în vederea promovãrii metodelor ecologice rationale pentru gospodãrirea deseurilor periculoase si a altor reziduuri, inclusiv armonizarea standardelor tehnice si a practicilor pentru controlul adecvat al deseurilor periculoase si altor reziduuri;
b) vor coopera pentru controlul efectelor deseurilor periculoase asupra sãnãtãtii omului si a mediului înconjurãtor;
c) vor coopera, conform legilor nationale, reglementãrilor si politicilor, în dezvoltarea si punerea în aplicare a unor noi tehnologii cu deseuri cît mai reduse si optimizarea tehnologiilor existente în vederea eliminãrii, în mãsura posibilului, a producerii de deseuri periculoase si de alte reziduuri si realizarea unor metode mai eficiente pentru asigurarea gospodãririi deseurilor periculoase în conditii ecologice rationale, pe baza studiului efectelor economice, sociale si ecologice decurgind din adoptarea acestor tehnologii noi sau imbunatatite;
d) vor coopera activ, conform legilor nationale, reglementãrilor si politicilor, în domeniul transferului de tehnologii si al sistemelor de gospodãrire ecologica rationalã a deseurilor periculoase si a altor reziduuri. Ele vor coopera, de asemenea, în dezvoltarea capacitãtii tehnice în statele pãrti, în special acelea care necesita si solicita asistenta tehnica în acest domeniu;
e) vor coopera în dezvoltarea normelor tehnice corespunzãtoare si/sau codurilor de practici corespunzãtoare.
3. Pãrtile vor utiliza mijloacele adecvate pentru a coopera în vederea acordãrii de asistenta tehnica tãrilor în curs de dezvoltare privind punerea în aplicare a subparagrafelor a), b) si c) din paragraful 2 al art. 4.
4. Tinînd cont de necesitãtile tãrilor în curs de dezvoltare, cooperarea între pãrti si între organizatii internationale competente este incurajata pentru promovarea, "inter alia", a constientizarii opiniei publice, a realizãrii unei gospodariri ecologice rationale a deseurilor periculoase si a altor reziduuri si adoptarea unor tehnici noi, mai putin poluante.
ART. 11
Întelegeri bilaterale, multilaterale si regionale
1. Fãrã a incalca prevederile art. 4 paragraful 5, pãrtile pot încheia întelegeri sau acorduri bilaterale, multilaterale si regionale privind deplasarea transfrontiera a deseurilor periculoase si a altor reziduuri cu pãrtile sau cu state care nu sînt pãrti în conventie, în asa fel ca astfel de întelegeri sau acorduri sa nu contravina gospodãririi ecologice rationale a deseurilor periculoase si a altor reziduuri, conform prevederilor prezentei conventii. Aceste întelegeri sau acorduri vor stipula prevederi care nu vor fi mai putin rationale din punct de vedere ecologic decît cele stipulate în conventie, tinînd seama în special de interesele statelor în curs de dezvoltare.
2. Pãrtile vor notifica secretariatului cu privire la orice acord sau întelegeri bilaterale, multilaterale sau regionale mentionate în paragraful 1 si la cele pe care le-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei conventii, în scopul de a controla transportul deseurilor periculoase în afarã frontierelor între pãrtile semnatare ale unor astfel de acorduri. Prevederile conventiei nu vor afecta transporturile în afarã frontierelor desfãsurate în baza acestor acorduri, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu gospodãrirea rationalã din punct de vedere ecologic a deseurilor periculoase conform cerintelor conventiei.
ART. 12
Consultãri cu privire la problema responsabilitãtii
Pãrtile vor coopera în vederea adoptãrii cît mai curînd posibil a unui protocol care sa stabileascã procedurile adecvate în ceea ce priveste rãspunderea si compensatiile pentru pagubele ce pot rezulta din transportul peste frontiere al deseurilor periculoase si al altor reziduuri.
ART. 13
Transmiterea informatiilor
1. Pãrtile trebuie, cînd li se aduce la cunostinta, sa asigure ca, în cazul producerii unui accident în timpul unei miscari transfrontiere de deseuri periculoase sau al depozitarii lor, si care prezintã riscuri pentru sãnãtatea oamenilor si a mediului înconjurãtor din alte state, aceste state sa fie informate imediat cu privire la evenimentul respectiv.
2. Pãrtile trebuie sa se informeze reciproc, prin secretariat, asupra:
a) schimbãrilor privind desemnarea autoritãtilor competente si/sau punctelor focale, conform art. 5;
b) schimbãrilor în definitia nationala a reziduurilor periculoase, în conformitate cu art. 3; si, cît mai curînd posibil,
c) deciziilor lor de a nu consimti total sau partial la importul de deseuri periculoase sau alte reziduuri pentru depozitarea în zona jurisdictiei lor nationale;
d) deciziilor lor de a limita sau de a interzice exportul deseurilor periculoase sau al altor reziduuri;
e) oricãror alte informatii necesare conform paragrafului 4 al acestui articol.
3. Pãrtile, în conformitate cu reglementãrile si legile nationale, vor transmite prin secretariat, conferintei pãrtilor, stabilitã în art. 15, înaintea încheierii anului calendaristic, un raport asupra anului precedent, continînd urmãtoarele informatii:
a) autoritãtile competente si punctele focale desemnate de ele conform art. 5;
b) informatiile privind transportul în afarã frontierelor al deseurilor periculoase în care au fost implicate, inclusiv:
(i) cantitatea deseurilor exportate, categoria cãreia îi apartin, proprietãtile, destinatia, tãrile de tranzit si metodele de evacuare enuntate ca rãspuns la notificare;
(ii) cantitatea si celelalte date de mai sus privind deseurile importate;
(iii) eliminari care nu s-au desfãsurat conform planului;
(iv) eforturi de a realiza o reducere a cantitãtii de deseuri care se transporta în afarã frontierelor;
c) informatii privind mãsurile adoptate pentru implementarea conventiei;
d) informatii statistice adecvate privind efectul asupra mediului si sãnãtãtii pe care îl au generarea, transportul si eliminarea deseurilor periculoase;
e) informatii privind acordurile bilaterale, multilaterale si regionale încheiate conform art. 12;
f) informatii privind accidentele survenite în transportul deseurilor si mãsurilor luate pentru solutionarea acestora;
g) informatii privind metodele de eliminare în zona jurisdictiei lor nationale;
h) informatii privind mãsurile luate pentru elaborarea tehnologiilor pentru reducerea si/sau eliminarea deseurilor;
i) alte probleme pe care conferinta pãrtilor le considera relevante;
j) pãrtile, conform legilor si reglementãrilor nationale, vor asigura trimiterea copiilor fiecãrei notificãri si a rãspunsului privind transportul deseurilor în afarã frontierelor la secretariat, atunci cînd o parte ce considera ca mediul sau poate fi afectat de respectivul transport a cerut acest lucru.
ART. 14
Aspecte financiare
1. Pãrtile sînt de acord sa stabileascã, conform nevoilor specifice ale diferitelor regiuni si subregiuni, centre regionale sau subregionale pentru perfectionare si transfer de tehnologie privitoare la gospodãrirea deseurilor periculoase si a altor tipuri de deseuri si la reducerea productiei deseurilor. Pãrtile vor decide asupra stabilirii unor mecanisme potrivite de finantare, cu caracter voluntar.
2. Pãrtile vor lua în considerare stabilirea unui fond special pentru a ajuta pe o baza provizorie, în caz de situatii de urgenta, reducerea pagubelor datorate accidentelor în transportul peste frontiere al deseurilor periculoase sau al altor deseuri sau în timpul evacuarii acestor deseuri.
ART. 15
Conferinta pãrtilor
1. Se instituie o conferinta a pãrtilor. Prima intilnire a conferintei pãrtilor va fi convocatã de directorul executiv al P.N.U.E. nu mai tirziu de un an dupã intrarea în vigoare a acestei conventii. În continuare, intilnirile obisnuite ale conferintei pãrtilor vor fi tinute la intervale regulate, stabilite de conferinta la prima întrunire.
2. Intilnirile extraordinare ale conferintei pãrtilor vor fi tinute atunci cînd va fi considerat necesar de cãtre aceasta sau la cererea scrisã a oricãrei tari semnatare, cu conditia ca într-o perioada de sase luni de la comunicarea ei cãtre secretariat sa fie sprijinita de cel putin o treime dintre semnatare.
3. Conferinta pãrtilor va trebui sa fie de acord si sa adopte în unanimitate regulile procedurale pentru conferinta si pentru orice alt organ subsidiar pe care-l stabileste, precum si regulamentul financiar care va stabili participarea financiarã a pãrtilor la conventia prezenta.
4. La prima intilnire pãrtile vor examina toate mãsurile suplimentare necesare sa ajute la îndeplinirea responsabilitãtilor cu privire la protectia si conservarea mediului marin în contextul prezentei conventii.
5. Conferinta pãrtilor supravegheazã permanent punerea în aplicare a prevederilor prezentei conventii si anume:
a) încurajeazã armonizarea politicilor, strategiilor si mãsurilor necesare pentru reducerea la minimum a daunelor aduse sãnãtãtii omului si mediului înconjurãtor de cãtre deseurile periculoase si alte deseuri;
b) analizeazã si adopta, dupã cum este necesar, amendamentele la aceasta conventie si la anexele ei, luind în considerare, "inter alia", informatiile stiintifice, tehnice, economice si ecologice disponibile;
c) examineazã si adopta orice alta mãsura necesarã pentru scopurile acestei conventii în lumina experientei cistigate în functionarea si exploatarea întelegerilor si aranjamentelor prevãzute în art. 11;
d) analizeazã si adopta protocoalele; si
e) stabileste organele subsidiare considerate ca necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei conventii.
6. Natiunile Unite si agentiile specializate ale acesteia, la fel ca oricare stat ce nu este parte la aceasta conventie, pot fi reprezentate în calitate de observator la intilnirile conferintei pãrtilor. Oricare alt organism sau agentie, national sau international, guvernamental sau neguvernamental, calificate în domenii înrudite cu deseurile periculoase sau alte deseuri, care a informat secretariatul cu privire la dorinta de a fi reprezentat în calitate de observator la o intilnire a conferintei pãrtilor, poate fi admis numai dacã cel putin o treime din pãrtile prezente nu obiecteaza. Admiterea si participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedura adoptate de conferinta.
7. Conferinta pãrtilor va întocmi, în termen de trei ani dupã intrarea în vigoare a conventiei si la cel putin sase ani dupã aceea, o evaluare a eficientei sale si, dacã se considera necesar, adoptarea unei interdictii partiale sau complete de transport al deseurilor periculoase si altor deseuri în lumina celor mai recente informatii stiintifice, ecologice, tehnice si economice.
ART. 16
Secretariatul
1. Functiile secretariatului vor fi:
a) sa initieze sedintele prevãzute în art. 15 si 17;
b) sa pregãteascã si sa transmitã rapoartele bazate pe informatiile primite în concordanta cu art. 3, 4, 6, 11 si 13, ca si pe informatiile venite de la sedinte ale unor organe subsidiare stabilite în art. 15, ca si pe baza informatiilor potrivite, furnizate de entitãti guvernamentale si neguvernamentale pertinente;
c) sa pregãteascã rapoarte asupra activitãtilor desfãsurate pentru exercitarea functiilor sale în aceasta conventie si sa le prezinte conferintei pãrtilor;
d) sa asigure coordonarea necesarã cu organismele internationale pertinente si în particular sa între în astfel de aranjamente administrative si contractuale dupã cum este necesar pentru îndeplinirea eficace a functiilor sale;
e) sa comunice cu punctele focale si autoritãtile competente stabilite de pãrti în concordanta cu art. 5 al acestei conventii;
f) sa colecteze informatii privind zonele nationale autorizate si facilitãti ale pãrtilor adecvate pentru evacuarea deseurilor lor periculoase si a altor deseuri si sa vehiculeze aceste informatii între pãrti;
g) sa primeascã si sa transmitã informatii de la si cãtre pãrti despre:
- surse de asistenta tehnica si perfectionare;
- abilitati tehnice si stiintifice disponibile;
- surse de informare si expertiza; si
- disponibilitatea resurselor cu privire la acordarea de asistenta, dupã cerere în domenii ca:
- manevrarea sistemului de informare al conventiei;
- gospodãrirea deseurilor periculoase si a altor deseuri;
- tehnologii sigure din punct de vedere ecologic în legatura cu deseurile periculoase si alte deseuri, ca tehnologiile fãrã deseuri sau cu deseuri putine;
- evaluarea capacitãtilor si amplasamentelor pentru evacuare;
- controlul deseurilor periculoase si a altor deseuri; si
- raspunsuri în cazuri de urgenta;
h) sa furnizeze pãrtilor, dupã cerere, informatii asupra consultantilor sau a firmelor de consult ce au competenta necesarã în domeniu, care pot asista pãrtile la examinarea unei instiintari pentru un transport peste frontiere, sa concorde transportul deseurilor periculoase sau al altor deseuri cu înstiintarea pertinenta si/sau faptul ca facilitãtile disponibile propuse pentru deseurile periculoase sau alte deseuri sînt sigure din punct de vedere ecologic atunci cînd au motive sa creadã ca deseurile în discutie nu vor fi gospodãrite într-un mod sigur din punct de vedere ecologic. Orice asemenea examinare nu va fi în sarcina secretariatului;
i) sa sprijine pãrtile, la cerere, în identificarea cazurilor de trafic ilicit si sa transmitã imediat pãrtilor orice informatie primitã privind traficul ilicit;
j) sa coopereze cu pãrtile si cu organizatiile pertinente si competente, precum si cu agentiile pentru asigurarea de experti si echipament pentru asistenta rapida acordatã statelor în caz de situatii de urgenta; si
k) sa-si îndeplineascã orice alte functiuni importante scopurilor acestei conventii, dupã cum vor fi stabilite de conferinta pãrtilor.
2. Functiile secretariatului vor fi îndeplinite provizoriu de U.N.E.P. pînã cînd prima sedinta a conferintei pãrtilor se va tine în conformitate cu art. 15.
3. La prima sa sedinta, conferinta pãrtilor va desemna secretariatul dintre organizatiile interguvernamentale competente care îsi arata dorinta de a îndeplini functiile secretariatului acestei conventii. La aceasta sedinta conferinta pãrtilor va analiza, de asemenea, modul în care secretariatul provizoriu îsi exercita functiile ce i-au fost încredintate în conformitate cu prevederile paragrafului 1 de mai sus si va decide asupra structurilor adecvate pentru exercitarea acestor functii.
ART. 17
Amendamente la conventie
1. Orice parte poate propune amendamente la aceasta conventie si orice parte la protocol poate propune amendamente la acest protocol. Astfel de amendamente vor lua în considerare, "inter alia", consideratii stiintifice si tehnice pertinente.
2. Amendamentele la aceasta conventie vor fi adoptate la adunarea conferintei pãrtilor semnatare. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la adunarea pãrtilor. Textul oricãrui amendament propus la aceasta conventie sau la oricare protocol va fi comunicat pãrtilor de cãtre secretariat cu cel putin 6 luni înainte de sedinta la care este propusã pentru adoptare. Secretariatul va comunica de asemenea amendamentele propuse semnatarilor conventiei pentru informare.
3. Pãrtile vor face eforturi pentru a se ajunge la o întelegere unanima asupra amendamentelor propuse conventiei. Dacã toate eforturile de acord unanim au esuat, în ultima instanta, amendamentul va fi aprobat printr-un vot majoritar de 3/4 al pãrtilor prezente si va fi supus ratificãrii, aprobãrii, confirmãrii sau acceptãrii.
4. Procedura mentionatã în paragraful 3 de mai sus se aplica amendamentelor la orice protocol si o majoritate de 2/3 a pãrtilor, care voteazã la sedinta, va fi suficienta pentru a fi adoptate.
5. Instrumentele de ratificare, aprobare, confirmare oficialã sau acceptare a amendamentelor vor fi pãstrate în arhiva. Amendamentele adoptate conform paragrafelor 3 sau 4 de mai sus vor intra în vigoare între pãrtile care le-au acceptat în a 90-a zi dupã receptia de cãtre depozitar a instrumentelor lor de ratificare, aprobare, confirmare formala sau acceptare de cãtre cel putin 3/4 dintre pãrti care au acceptat amendamentele la protocolul implicat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru orice alta parte în a 90-a zi dupã ce partea depoziteaza instrumentele ei de ratificare, aprobare, confirmare formala sau acceptare a amendamentelor.
6. Pentru scopul acestui articol pãrti prezente si care voteazã înseamnã pãrtile prezente si care voteazã pozitiv sau negativ.
ART. 18
Adoptarea si amendarea anexelor
1. Anexele conventiei sau ale protocoalelor vor forma parte integrantã a conventiei sau protocolului, dupã cum este cazul si, numai dacã nu este exprimat altfel, în mod expres, o referinta la aceasta conventie sau la protocoalele ei constituie în acelasi timp o referinta la orice anexa din ea. Astfel de anexe trebuie restrînse la chestiuni stiintifice, tehnice si administrative.
2. Exceptind ceea ce poate fi prevãzut altfel în orice protocol cu privire la anexele sale, se va aplica urmãtoarea procedura propunerii, adoptãrii si intrãrii în vigoare a anexelor auxiliare la aceasta conventie sau la anexele la un protocol:
a) anexele la aceasta conventie si protocoalele ei vor fi propuse si adoptate conform procedurii descrise în art. 17 paragrafele 2, 3 si 4;
b) orice parte care nu poate accepta o anexa în plus la aceasta conventie sau o anexa la orice protocol pe care l-a semnat va notifica depozitarului în scris despre acest lucru în sase luni de la data comunicãrii adoptãrii. Depozitarul va informa fãrã intirziere toate pãrtile asupra înstiintãrii primite. O parte poate oricind sa înlocuiascã o declaratie anterioarã de neacceptare cu una de acceptare si atunci aceste anexe vor intra în vigoare pentru aceasta parte;
c) dupã sase luni de la data punerii în circulatie a comunicãrii, anexa va deveni valabilã pentru toate pãrtile la conventie sau la orice protocol care nu au supus o înstiintare conformã cu prevederea subparagrafului (b) de mai sus.
3. Propunerea, adoptarea si intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei conventii sau la oricare protocol vor fi supuse aceleasi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea si intrarea în vigoare a anexelor la conventie sau a anexelor la protocol. Anexele si amendamentele ulterioare vor lua în consideratie, "inter alia", consideratii pertinente stiintifice si tehnice.
4. Dacã o anexa auxiliara sau un amendament la o anexa implica un amendament la aceasta conventie sau la orice protocol, anexa auxiliara sau anexa amendata nu va intra în vigoare pînã cînd amendamentul respectiv nu intra în vigoare.
ART. 19
Verificare
Orice parte care are motive sa creadã ca o alta parte îsi incalca sau si-a încãlcat obligatiile asumate prin aceasta conventie poate informa secretariatul si într-un asemenea caz va informa simultan si imediat, direct sau prin secretariat, partea impotriva cãreia s-au fãcut acuzatiile. Toate informatiile pertinente trebuie supuse de cãtre secretariat pãrtilor.
ART. 20
Solutionarea conflictelor
1. În cazul unui conflict între pãrti cu privire la interpretarea, aplicarea sau respectarea conventiei sau a protocoalelor, acestea vor cauta o solutionare a conflictului prin negocieri sau prin mijloace pasnice.
2. Dacã pãrtile implicate nu-si pot solutiona conflictul prin mijloacele de mai sus, conflictul, dacã pãrtile în conflict sînt de acord, va fi supus Curtii Internationale de Justitie sau arbitrajului, în conditiile stabilite în anexa VI. În orice caz, lipsa unei întelegeri cu privire la supunerea conflictului Curtii Internationale de Justitie sau arbitrajului nu va absolvi pãrtile de responsabilitatea continuãrii cautarii rezolvarii lui prin mijloacele mentionate în paragraful I.
3. În timpul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii, confirmãrii oficiale sau aderãrii la aceasta conventie sau oricind dupã aceea, statul sau o organizatie de integrare politica si/sau economicã poate declara ca recunoaste "ipso facto", obligatoriu si fãrã întelegere specialã, fata de orice parte care accepta aceeasi obligatie:
a) supunerea conflictului Curtii Internationale de Justitie; si/sau
b) arbitrajul în conformitate cu procedurile stabilite în anexa VI.
O asemenea declaratie trebuie adusã la cunostinta secretariatului în scris, acesta comunicind-o tuturor pãrtilor.
ART. 21
Semnarea
Aceasta conventie va putea fi semnatã de state, organizatii de integrare economice si/sau politice si de Namibia la Basel, pe data de 22 martie 1989, si la Berna, la Departamentul Federal al Afacerilor Externe, în Elvetia, de la 23 martie 1989 pînã la 30 iunie 1989, si la sediul Organizatiei Natiunilor Unite din New York, de la 1 iulie 1989 pînã la 22 martie 1990.
ART. 22
Ratificarea, acceptarea, confirmarea oficialã sau aprobarea
1. Aceasta conventie va fi supusã ratificãrii, acceptãrii, confirmãrii oficiale sau aprobãrii de cãtre state, de cãtre Namibia, reprezentatã de Consiliul Natiunilor Unite pentru Namibia, si confirmãrii oficiale sau aprobãrii de cãtre organizatiile de integrare politice si/sau economice. Instrumentele de ratificare, acceptare, confirmare oficialã sau aprobare vor fi depuse, împreunã, la depozitar.
2. Orice organizatie mentionatã în paragraful 1 de mai sus care devine parte la aceasta conventie, fãrã ca nici unul din statele sale membre sa fie parte, va fi supusã obligatiilor impuse de conventie.
Dacã unu sau mai multe state membre ale unei astfel de organizatii sînt pãrti în conventie, organizatia si statele ei membre decid asupra responsabilitãtilor lor respective cu privire la executarea obligatiilor lor în conformitate cu prevederile prezentei conventii.
În astfel de cazuri, organizatia si statele membre nu sînt abilitate sa-si exercite simultan drepturile în cadrul conventiei.
3. În instrumentele lor de confirmare oficialã sau de aprobare, organizatiile mentionate în paragraful 1 de mai sus vor declara aria competentei lor referitoare la problemele reglementate prin conventie.
De asemenea, aceste organizatii notifica toate modificãrile importante cu privire la aria lor de competenta, iar depozitarul informeazã pãrtile.
ART. 23
Aderarea
1. Aceasta conventie este deschisã aderãrii statelor, a Namibiei, reprezentatã de cãtre Consiliul Natiunilor Unite pentru Namibia, si organizatiilor de integrare politica si/sau economicã de la data la care conventia nu mai este deschisã semnãrii. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
2. În instrumentele lor de aderare, organizatiile mentionate în paragraful 1 de mai sus vor indica aria competentei lor în domeniile reglementate prin conventie. Aceste organizatii vor mai informa depozitarul în legatura cu orice modificare substantiala intervenita în aria lor de competenta.
3. Prevederile art. 22 paragraful 2 se vor aplica organizatiilor de integrare politica si/sau economicã care adera la prezenta conventie.
ART. 24
Dreptul la vot
1. Sub rezerva dispozitiilor din paragraful 2 de mai jos, fiecare parte la aceasta conventie are dreptul la un vot.
2. Organizatiile de integrare politica si/sau economicã, conform ariei lor de competenta, în conformitate cu art. 22 paragraful 3 si art. 23 paragraful 2, îsi vor exercita dreptul de vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sînt pãrti la conventie sau la protocoalele pertinente. Aceste organizatii nu îsi exercita dreptul de vot dacã statele lor membre si-l exercita pe al lor si invers.
ART. 25
Intrare în vigoare
1. Prezenta conventie intra în vigoare la 90 de zile dupã depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare, adoptare, confirmare oficialã, aprobare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizatie de integrare politica sau economicã care ratifica, accepta, aproba sau confirma oficial prezenta conventie sau care adera la aceasta, dupã data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare, de confirmare oficialã sau de aderare, conventia va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, confirmare oficialã sau aderare de cãtre statul respectiv sau organizatia de integrare politica sau economicã respectiva.
3. În conformitate cu scopurile paragrafelor 1 si 2 de mai sus, nici unul din instrumentele depuse de cãtre o organizatie de integrare politica sau economicã nu trebuie sa fie considerat ca un instrument suplimentar pe lîngã instrumentele deja depuse de cãtre statele membre ale organizatiei respective.
ART. 26
Rezerve si declaratii
1. Nici o rezerva sau derogare nu se poate face de la aceasta conventie.
2. Paragraful 1 al acestui articol nu impiedica nici un stat sau organizatie de integrare politica sau economicã, atunci cînd semneazã, ratifica, accepta, aproba, confirma oficial sau adera la aceasta conventie, sa facã declaratii sau precizãri de pozitii, scrise sau orale, oricare ar fi denumirea acestora, referitoare, între altele, la armonizarea legilor si reglementãrilor sale cu prevederile acestei conventii, cu conditia ca aceste declaratii sau precizãri sa nu vizeze anularea sau modificarea efectelor juridice ale prevederilor conventiei în aplicarea lor de cãtre statul respectiv.
ART. 27
Denuntarea
1. În orice moment, dupã trei ani de la data la care aceasta conventie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunta conventia prin înaintarea unei notificãri scrise în acest sens cãtre depozitar.
2. Denuntarea va intra în vigoare la un an dupã primirea notificãrii de cãtre depozitar sau la orice data ulterioara, mentionatã în notificare.
ART. 28
Depozitarul
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va fi depozitarul conventiei si al oricãrui protocol al acesteia.
ART. 29
Texte autentice
Textele originale în arabã, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola ale acestei conventii sînt autentice în aceeasi mãsura.
Drept care subsemnatii, avînd deplinele puteri, au semnat prezenta conventie.
Întocmitã în cadrul Conferintei de la Basel, 20-22 martie 1989.

ANEXA 1

CATEGORII DE DESEURI CE URMEAZA A FI SUPUSE CONTROLULUI
Fluxuri de deseuri

Y 1 Deseuri de natura chimica, provenite din spitale, centre medicale
si clinici
Y 2 Deseuri rezultate din productia si prepararea produselor
farmaceutice
Y 3 Deseuri farmaceutice si ale produselor medicamentoase
Y 4 Deseuri de la fabricarea si utilizarea biocidelor si produselor
fitofarmaceutice
Y 5 Deseuri de la fabricarea si utilizarea produselor chimice de
conservare a lemnului
Y 6 Deseuri de la producerea, prelucrarea si utilizarea solventilor
organici
Y 7 Deseuri de la procese de tratare termica si alte operatii de
tratare, continînd cianuri
Y 8 Deseuri de uleiuri minerale, care nu corespund scopului initial de
folosire
Y 9 Deseuri petroliere / ape uzate, hidrocarburi în amestecuri cu apa,
emulsii
Y10 Substante uzate si articole continînd sau contaminate cu PCB
(difenilpoliclorinat) si/sau PCT (terfenile policlorinate) si/sau PBB
(difenil polibronurate)
Y11 Reziduuri gudronate, provenind de la rafinare, distilare si orice
tratament pirolitic
Y12 Deseuri de la productia si utilizarea cernelurilor, colorantilor,
pigmentilor, lacurilor si vopselelor
Y13 Deseuri de la productia si utilizarea rasinilor, latexului,
plastifiantilor si a adezivilor
Y14 Substante chimice uzate provenite din cercetare si dezvoltare sau
activitãti în învãtãmînt, care nu sînt identificate si/sau sînt noi si
a cãror efecte asupra omului si/sau mediului înconjurãtor nu sînt
cunoscute
Y15 Deseuri de natura exploziva care nu fac obiectul altor legislatii
Y16 Deseuri de la productia, prelucrarea si utilizarea chimicalelor
fotografice si materiale de lucru aferente
Y17 Deseuri rezultate de la procese de tratare a suprafetei metalelor
si materialelor plastice
Y18 Reziduuri provenind din operatii de eliminare a deseurilor
industriale
Deseuri avînd constituenti ca:
Y19 Metal carbonili
Y20 Beriliu; compusi de beriliu
Y21 Compusi de crom hexavalent
Y22 Compusi de cupru
Y23 Compusi de zinc
Y24 Arsen; compusi de arsen
Y25 Seleniu; compusi de seleniu
Y26 Cadmiu; compusi de cadmiu
Y27 Antimoniu; compusi de antimoniu
Y28 Telur; compusi de telur
Y29 Mercur; compusi de mercur
Y30 Taliu; compusi cu taliu
Y31 Plumb; compusi de plumb
Y32 Compusi neorganici de fluor, exclusiv fluoruri de calciu
Y33 Cianuri anorganice
Y34 Solutii acide sau acizi în forma solida
Y35 Solutii bazice sau baze în forma solida
Y36 Azbest (vata si fibre)
Y37 Compusi organofosforici
Y38 Cianuri organice
Y39 Fenoli, compusi fenolici incluzind clorfenolii
Y40 Eteri
Y41 Solventi organo-halogenati
Y42 Solventi organici, exclusiv solventii halogenati
Y43 Orice compus de dibenzo-furan policlorinat
Y44 Orice compus de dibenzo-p-dioxin-policlorinat
Y45 Compusi organo-halogenati altii decît substantele la care se referã
aceasta anexa (ex.: Y39, Y41, Y42, Y43, Y44).


ANEXA 2

CATEGORII DE REZIDUURI CARE NECESITA UN TRATAMENT SPECIAL

Y46 Deseuri menajere
Y47 Reziduuri provenind de la incinerarea deseurilor menajere.

ANEXA 3

LISTA CARACTERISTICILOR PERICULOASE

Clasa
O.N.U.*) Cod Caracteristici
-----------
1 H1 Explozive
O substanta exploziva sau deseu este o substanta solida sau
lichidã (sau amestecuri de substante sau deseuri) care este
ea însãsi capabilã prin reactie chimica sa producã gaze la o
astfel de temperatura si presiune si cu o astfel de viteza,
pentru a cauza pagube împrejurimilor
3 H3 Lichide inflamabile
Cuvintul "inflamabil" are acelasi înteles ca "flamabil";
lichidele inflamabile sînt lichide sau amestecuri de lichide
sau lichide continînd solide si solutie sau suspensie (de
exemplu vopsele, lacuri etc.), dar nu includ substantele sau
deseurile altfel clasificate pe baza caracteristicilor lor
periculoase, care dau o tensiune de vapori inflamabil la
temperaturi nu mai mari de 60,5 grade C, într-o incinta
închisã de testare, sau nu mai mult de 65,6 grade C în incinte
deschise de testare. (Întrucît rezultatele testelor în incinte
deschise si cele închise nu sînt strict comparabile si chiar
rezultatele individuale de la acelasi test sînt, de multe ori,
variabile, abaterile de la punctele de mai sus, care fac
posibile astfel de variatii, vor fi considerate conforme
acestei definitii).
4.1. H4.1 Solide inflamabile
Solide sau deseuri solide, altele decît cele clasificate ca
explozive, care, în conditiile intilnite la transport, sînt
usor combustibile ori pot cauza sau contribui la foc prin
frictiune
4.2. H4.2 Substante sau deseuri labile la combustie spontana
Substante sau deseuri care sînt labile la încãlzire spontana în
conditii normale ce apar la transport sau la încãlzirea în
contact cu aerul sau devenind atunci labile a lua foc
4.3. H4.3 Substante sau deseuri care, în contact cu apa, emit gaze
inflamabile
Substante sau deseuri care, prin interactiune cu apa, sînt
labile a deveni instantaneu inflamabile sau a forma gaze
inflamabile în cantitãti periculoase
5.1. H5.1 Oxidanti
Substante sau deseuri care, în timp ce ele însele nu sînt
necesar combustibile, pot, în general, prin formarea de oxigen
sau contribuirea la aceasta, cauza combustia altor materiale
5.2. H5.2 Peroxizi organici
Substante organice sau deseuri care contin structura bivalenta
-0-0- sînt substante termale instabile, care pot sa se
descompuna exotermic autoaccelerat
6.1. H6.1 Otravuri (acute)
Substante sau deseuri labile, fie pentru a cauza moartea sau
vãtãmãri serioase, fie pentru a afecta sãnãtatea umanã, dacã
sînt inhalate sau în contact cu pielea
6.2. H6.2 Substante infectioase
Substante sau deseuri continînd microorganisme viabile sau
toxinele acestora, care sînt cunoscute sau suspectate a cauza
infectii la animale sau oameni
8 H8 Corosivi
Substante sau deseuri care, prin actiune chimica, vor cauza
pagube serioase cînd sînt în contact cu tesuturi vii sau în
caz de scurgere vor afecta sau chiar distruge alte bunuri sau
mijloace de transport; acestea pot, de asemenea, cauza alte
afectiuni
9 H10 Eliberarea gazelor toxice în contact cu aerul sau apa
Substante sau deseuri care, prin interactiune cu aerul sau apa,
sînt labile a produce gaze toxice în cantitãti periculoase
9 H11 Toxice (efecte întîrziate sau cronice)
Substante sau deseuri care, dacã sînt inhalate sau ingerate sau
dacã penetreaza pielea, pot conduce la efecte întîrziate sau
cronice, incluzind si efecte cancerigene
9 H12 Ecotoxice
Substante sau deseuri care, dacã sînt eliberate, prezintã sau
pot prezenta, imediat sau cu intirziere un impact aversiv
asupra mediului înconjurãtor prin bioacumulare si/sau efecte
toxice asupra sistemelor biotice
9 H13 Capabile, prin orice mijloc, dupã evacuare, sa formeze alte
materiale care poseda oricare din caracteristicile enumerate
mai sus.

Teste
Pericolele potentiale corespunzãtoare citorva tipuri de deseuri nu sînt în prezent totalmente documentate; testele pentru definirea cantitativã a acestor pericole nu exista. Cercetãri ulterioare sînt necesare pentru a determina mijloacele de caracterizare a proprietãtilor potential vãtãmãtoare asupra omului si/sau asupra mediului înconjurãtor ale acestor deseuri. Teste standardizate au fost elaborate în cazul substantelor pure. Multe tari si-au dezvoltat teste nationale, care pot fi aplicate la materialele incluse în anexa I, pentru a decide dacã acestea se încadreazã în oricare din caracteristicile redate în aceasta anexa.

*) Corespunde clasificarii de compusi periculosi în sistemul inclus în recomandãrile Natiunilor Unite pentru transportul mãrfurilor periculoase (ST/SG/AC.10/1/Rev.5, U.N., N.Y., 1988).

ANEXA 4
OPERATIUNI DE ELIMINARE
A. Operatii care nu sînt legate de posibilitatea de recuperare a resursei, reciclare, refacere, reutilizare directa sau alte alternative de utilizare
Sectiunea A cuprinde toate operatiile de astfel de eliminari, asa cum intervin acestea în practica.
D 1 Depozitarea pe sau în pãmînt (ex.: acoperiri de teren etc.)
D 2 Tratari de pãmînt (ex.: biodegradarea lichidelor sau descarcarilor
de namoluri pe pãmînt etc.)
D 3 Injectare la adîncime (ex.: injectarea evacuarilor pompabile în
subteran, saline etc.)
D 4 Evacuari de suprafata (ex.: depozitarea lichidelor sau namolurilor în
lagune etc.)
D 5 Acoperiri de teren special proiectate (ex.: dispunerea în celule,
cuve izolate una de alta si de mediu etc.)
D 6 Evacuare într-un receptor de apa, exceptind marile si oceanele
D 7 Evacuarea în mari/oceane, incluzind interfata apa - nisip
D 8 Tratament biologic, nespecificat nicaieri în aceasta anexa, din care
rezulta, în final, compusi sau amestecuri care sînt eliminate prin
intermediul oricãror operatii din sectiunea A
D 9 Tratamente fizico-chimice, nespecificate în aceasta anexa, din care
rezulta, în final, compusi sau amestecuri care sînt eliminate prin
intermediul oricãrei operatii în sectiunea A (ex.: evaporare, uscare,
calcinare, neutralizare, precipitare etc.)
D10 Incinerare pe terenuri
D11 Incinerare pe mare
D12 Depozitari permanente (ex.: depozitari de containere în o mina etc.)
D13 Regrupare înainte de a se încadra în oricare din operatiile din
sectiunea A
D14 Reambalarea înaintea operatiilor din sectiunea A
D15 Reconditionari prealabile oricãrei operatiuni din sectiunea A
B. Operatii care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea resurselor,
direct reutilizabile sau utilizabile pe alte cai
Sectiunea B cuprinde toate acele operatii privitoare la materialele legal
definite sau considerate a fi deseuri periculoase si care, altfel, ar fi
fost destinate pentru operatiile incluse în sectiunea A.
R 1 Folosite drept combustibili (altfel decît în incinerare directa) sau
alte mijloace de generare a energiei
R 2 Refacerea solventilor / regenerarea
R 3 Reciclarea / refacerea substantelor organice care nu sînt folosite
ca solventi
R 4 Reciclarea / refacerea (recuperarea) metalelor sau compusilor metalici
R 5 Reciclarea / recuperarea altor materiale anorganice
R 6 Regenerarea acizilor sau bazelor
R 7 Recuperarea componentelor folosite pentru înlãturarea poluarii
R 8 Recuperarea componentelor de la cataliza
R 9 Utilizarea uleiurilor rerafinate sau alte reutilizari ale uleiurilor
anterior folosite
R10 Tratarea solului în folosul agriculturii sau al îmbunãtãtirii
conditiilor ecologice
R11 Utilizarea materialelor reziduale obtinute de la oricare din
operatiile numerotate R1-R10
R12 Schimbul de reziduuri pentru reutilizarea lor în oricare din
operatiile numerotate R1-R11
R13 Acumularea de material, cu intentia de utilizare la una din
operatiile din sectiunea B.


ANEXA 5 A

INFORMATII CE VOR FI FURNIZATE CU OCAZIA NOTIFICARII
1. Motivul pentru exportul deseurilor
2. Exportatorul de deseuri *1)
3. Producãtorul(ii) de deseuri si locul de producere *1)
4. Eliminatorul de deseuri si actualul loc de eliminare *1)
5. Transportatorii(ul) intentionati a fi folositi pentru transportul
deseurilor sau agentii acestora, dacã sînt cunoscuti *1)
6. Tara de export al deseurilor
Autoritatea competenta *2)
7. Tãrile prevãzute a fi tranzitate
Autoritatea competenta *2)
8. Tãrile de import al deseurilor
Autoritatea competenta *2)
9. Notificarea generalã sau specialã
10. Data(e) prevãzutã pentru expediere(i) si perioada de timp în care
deseurile vor fi exportate si itinerariul propus (incluzind punctele de
intrare si iesire) *3)
11. Mijlocul de transport planificat (auto, cale feratã, naval, aer, ape
interioare)
12. Informatii referitoare la asigurare *4)
13. Denumirea si descrierea fizica a deseurilor, incluzind numãrul Y si
numãrul ONU si compozitia acestora *5) si informatii privitoare la toate
mãsurile speciale de manevrare, incluzind mãsurile de urgenta, prevãzute
pentru cazurile de accidente
14. Tipul de ambalaj (impachetare) prevãzut (ex.: vrac, rezervor,
cisterna)
15. Cantitatea estimatã în greutate/volum *6)
16. Procesul din care deseurile au rezultat *7)
17. Pentru deseurile enumerate în anexa I, clasificarile din anexa II:
caracteristicile periculoase, numãrul H si clasa ONU
18. Metoda de eliminare, conform anexei III
19. Declaratiile producãtorului de deseuri si exportatorului, în vederea
certificãrii exactitatii informatiilor
20. Informatii (inclusiv descrierea tehnica a instalatiei de eliminare a
deseurilor) comunicate exportatorului/producãtorului de cãtre
eliminatorul deseurilor si pe care acesta din urma s-a bazat cînd a
considerat ca operatiunea de eliminare prevãzutã poate avea loc în
conditii ecologic rationale conform legilor si regulamentelor tarii
importatoare
21. Informatii privind contractul dintre exportator si eliminator.

NOTE:
*1) Numele si adresele complete, telefoane, telex sau nume si numãr de telefax si/sau numere de telefon, de telex sau de telefax pentru persoanele ce urmeazã a fi contactate.
*2) Numele si adresele complete, telefoanele, numerele de telex sau telefax.
*3) În cazul de notificãri generale acoperind mai multe expedieri, vor fi necesare a fi mentionate fiecare data de expediere a fiecãrui transport, dacã acestea sînt cunoscute, sau frecventa transporturilor.
*4) Informatii referitoare la dispozitiile pertinente în materie de asigurare si modul în care exportatorul, transportatorul si eliminatorul le respecta.
*5) Natura si concentratiile celor mai periculoase componente, în termeni de toxicitate si alte pericole prezentate de deseuri, atît în ce priveste manipularea, cît si în ce priveste metoda de eliminare propusã.
*6) În cazul unei notificãri generale referitoare la mai multe transporturi, vor fi necesare a fi incluse datele privitoare la cantitatea totalã estimatã si la cantitatea estimatã pentru fiecare transport individual.
*7) Este necesar, cu atît mai mult, a estima pericolul si a determina si propune eliminatorului operatiile cele mai adecvate.

ANEXA 5 B
INFORMATII NECESARE A FI PREVAZUTE PE DOCUMENTUL DE TRANSPORT

1. Exportatorul de deseuri*)
2. Producãtorul (fabricantul) de deseuri si locul de producere*)
3. Eliminatorul de deseuri si locul efectiv de eliminare*)
4. Transportatorul(ii) de deseuri*) sau agentul(ii) acestuia
5. Subiectul notificãrii generale sau speciale
6. Data de începere a transportului transfrontier si datele si
semnãturile
pe documentele insotitoare ale fiecãrei persoane care preia transportul
de deseuri
7. Mijlocul de transport (sosea, cale feratã, cale de navigatie interna,
maritima, aer), incluzind tãrile de export, de tranzit si import, precum
si punctele de intrare si iesire, cînd acestea sînt cunoscute
8. Descrierea generalã a deseurilor (starea fizica, denumirea si clasa
de expeditie ONU, numãrul ONU, numãrul Y si numãrul H, dacã este aplicabil)
9. Informatii privind necesitãtile (precautiile) speciale de manipulare,
incluzind mãsurile de urgenta în caz de accidente
10. Tipul si numãrul de colete
11. Cantitatea în greutate/volum
12. Declaratia producãtorului de deseuri sau exportatorului ca
informatiile
sînt corecte (adevãrate)
13. Declaratia producãtorului sau exportatorului, indicind ca nu sînt
obiectii din partea nici unui stat participant (autoritãti competente)
pentru operatiunea de export
14. Certificat de la eliminator cu privire la receptia la locul destinat
eliminãrii si indicarea metodei de eliminare finala si data aproximativã
a eliminãrii.

NOTE:
Informatiile necesare pe documentele de transport vor fi, în toate cazurile posibile, integrate într-un singur document cu tot ce este necesar conform reglementãrilor de transport. Acolo unde nu este posibil, informatiile vor fi completate fãrã a le respecta pe cele cerute prin regulile de transport. Documentul de transport va avea si instructiuni referitoare la persoana imputernicita sa furnizeze informatii si sa completeze formularele.

*) Numele si adresele complete, telefoanele, numerele de telex, telefon sau telefax, precum si numele si numerele de telefon, de telex sau de telefax ale persoanelor ce vor fi contactate în caz de urgenta.

ANEXA 6
ARBITRAJUL
ART. 1
În afarã cazului unor dispozitii contrare acordului prevãzut de art. 20, procedura de arbitraj se va desfasura în conformitate cu art. 2-10 de mai jos.
ART. 2
Partea reclamanta va notifica secretariatului ca pãrtile au cãzut de acord sa supunã diferendul arbitrajului, conform paragrafelor 2 sau 3 din art. 20, si va include în mod expres articolele din conventie a cãror interpretare sau aplicare constituie cauza diferendului. Secretariatul va inainta informatiile astfel primite tuturor pãrtilor la conventie.
ART. 3
Tribunalul de arbitraj se compune din 3 membri. Fiecare dintre pãrtile în litigiu va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnati vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru, care va fi presedinte al tribunalului. Acesta nu va fi conational al uneia dintre pãrtile în litigiu, nici rezident pe teritoriul vreunuia dintre ele, nici angajat al acestora, nici implicat, în cazul respectiv, în alta calitate.
ART. 4
1. Dacã presedintele tribunalului de arbitraj nu a fost încã desemnat în interval de doua luni de la desemnarea celui de-al doilea arbitru, secretarul general O.N.U. - la solicitarea oricãreia dintre pãrti - îl va desemna în urmãtoarele doua luni.
2. Dacã una dintre pãrtile în litigiu nu desemneazã un arbitru în doua luni de la primirea solicitãrii, cealaltã parte îl poate informa pe secretarul general O.N.U., care va desemna presedintele tribunalului de arbitraj în termen de doua luni. Dupã desemnare, presedintele tribunalului de arbitraj va cere partii care nu a desemnat un arbitru sa se conformeze în termen de doua luni. La expirarea perioadei respective îl va informa pe secretarul general O.N.U., care va rezolva acest aspect peste alte doua luni.
ART. 5
1. Tribunalul de arbitraj va decide conform legislatiei internationale si prevederilor conventiei.
2. Orice tribunal de arbitraj constituit în baza prevederilor prezentei anexe va stabili reguli de procedura proprii.
ART. 6
1. Deciziile tribunalului de arbitraj, atît în chestiuni de procedura, cît si în cele de continut, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor sãi.
2. Tribunalul poate lua mãsurile necesare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la solicitarea uneia dintre pãrti, sa recomande mãsurile indispensabile de protectie.
3. Pãrtile în diferend trebuie sa creeze toate facilitãtile necesare pentru buna desfãsurare a procedurii arbitrale.
4. Absenta sau neprezentarea unei pãrti în diferend nu trebuie sa constituie un impediment în procedura.
ART. 7
Tribunalul are dreptul sa cunoascã si sa decidã asupra contrareclamatiilor ce vizeazã în mod direct obiectul diferendului.
ART. 8
Atît timp cît tribunalul de arbitraj nu decide altfel, în baza circumstantelor particulare ale cazului, plata cheltuielilor de judecata, incluzind remunerarea membrilor sãi, va fi împãrtitã în mod egal de cele doua pãrti. Tribunalul va inregistra toate aceste cheltuieli si, în final, va prezenta o situatie definitiva pãrtilor.
ART. 9
Orice parte ce are un interes legitim în problema în diferend, care poate fi afectatã prin decizia în caz, poate interveni în procedura cu consimtãmîntul tribunalului.
ART. 10
1. Tribunalul trebuie sa pronunte sentinta în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu conditia de a nu fi necesar a se extinde termenul limita pentru o perioada ce nu depãseste 5 luni.
2. Sentinta tribunalului de arbitraj trebuie sa fie motivatã. Aceasta este definitiva si obligatorie pentru pãrtile în diferend.
3. Orice diferend ce poate aparea între pãrti referitor la interpretarea sau executarea deciziei poate fi supus spre solutionare de fiecare parte la tribunalul de arbitraj care a dat-o sau, dacã acesta nu poate fi solicitat, de alt tribunal constituit în acest scop.