LEGE nr. 307 din 13 noiembrie 2007
pentru acceptarea Protocolului privind resturile explozive de razboi (Protocolul V), adoptat la Geneva la 28 noiembrie 2003, aditional la Conventia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau care ar lovi fara discriminare, semnata de Romania la New York la 8 aprilie 1982

EMITENT:
PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 794 din 22 noiembrie 2007

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se acceptã Protocolul privind resturile explozive de rãzboi (Protocolul V), adoptat la Geneva la 28 noiembrie 2003, aditional la Conventia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fãrã discriminare, semnatã de România la New York la 8 aprilie 1982, ratificatã prin Legea nr. 40/1995 .

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 13 noiembrie 2007.
Nr. 307.

PROTOCOL
privind resturile explozive de rãzboi*)
-------
*) Traducere.


Înaltele pãrti contractante,
recunoscând gravele probleme umanitare postconflict cauzate de resturile explozive de rãzboi,
constiente de necesitatea de a încheia un protocol asupra mãsurilor generale de remediere postconflict cu scopul de a reduce riscurile generate de resturile explozive de rãzboi si a efectelor acestora,
dorind sã aibã în vedere mãsuri generale de prevenire, prin aplicarea voluntarã a celor mai bune practici, specificate în anexa tehnicã, pentru a îmbunãtãti fiabilitatea munitiilor si a minimiza astfel aparitia resturilor explozive de rãzboi,
au convenit urmãtoarele:

ART. 1
Prevederi generale si scopul aplicãrii
1. În conformitate cu Carta Natiunilor Unite si cu regulile de drept international din domeniul conflictelor armate aplicabil lor, înaltele pãrti contractante au convenit sã se conformeze obligatiilor specificate în acest protocol, atât individual, cât si în cooperare cu alte înalte pãrti contractante, pentru a minimiza riscurile generate de resturile explozive de rãzboi si efectele acestora în situatiile postconflict.
2. Acest protocol se aplicã în cazul resturilor explozive de rãzboi ce se gãsesc în zona de uscat, incluzând apele interne, a înaltelor pãrti contractante.
3. Acest protocol se aplicã situatiilor rezultate din conflictele la care se face referire în art. 1 paragrafele 1-6 ale Conventiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fãrã discriminare (Conventie), asa cum a fost amendatã la 21 decembrie 2001.
4. Art. 3, 4, 5 si 8 se aplicã în cazul resturilor explozive de rãzboi, altele decât cele existente, asa cum sunt ele definite în art. 2 paragraful 5.
ART. 2
Definitii
În cadrul prezentului protocol,
1. munitie explozivã înseamnã munitii conventionale ce contin exploziv, excluzând minele, minele-capcanã si alte dispozitive, asa cum acestea sunt definite în Protocolul II la Conventie, în forma amendatã la 3 mai 1996;
2. munitie neexplodatã înseamnã munitie explozivã care a fost amorsatã, cãreia i-a fost montat focosul, a fost armatã sau pregãtitã în alt mod pentru utilizare într-un conflict armat. Aceasta a fost trasã, largatã, lansatã sau proiectatã si ar fi trebuit sã explodeze, dar nu a functionat;
3. munitie explozivã abandonatã înseamnã munitie explozivã care nu a fost utilizatã pe timpul unui conflict armat si care a fost pãrãsitã sau aruncatã de cãtre o parte la un conflict armat si care nu mai este sub controlul pãrtii care a pãrãsit-o sau a aruncat-o. Munitia explozivã abandonatã poate sau nu sã fi fost amorsatã, sã îi fi fost montat focosul, sã fi fost armatã sau altfel pregãtitã pentru utilizare;
4. resturi explozive de rãzboi înseamnã munitie neexplodatã si munitie abandonatã;
5. resturi explozive de rãzboi existente înseamnã munitie neexplodatã si abandonatã care a existat înainte de intrarea în vigoare a acestui protocol pentru înalta parte contractantã pe teritoriul cãreia acestea existã.
ART. 3
Asanarea, înlãturarea sau distrugerea resturilor explozive de rãzboi
1. Fiecare înaltã parte contractantã si parte la un conflict armat vor purta responsabilitãtile precizate în acest articol cu privire la toate resturile explozive de rãzboi ce se gãsesc pe teritoriul aflat sub controlul lor. În cazurile în care un utilizator de munitie explozivã care a devenit rest exploziv de rãzboi nu exercitã controlul asupra teritoriului, utilizatorul, dupã încheierea ostilitãtilor, va asigura, printre altele, asistentã tehnicã, financiarã, materialã sau pe linia resurselor umane, bilateral sau printr-o a treia parte agreatã de ambele pãrti, incluzând între altele sistemul Natiunilor Unite sau alte organizatii relevante, pentru a facilita marcarea si asanarea, înlãturarea sau distrugerea unor astfel de resturi explozive de rãzboi.
2. Dupã încetarea ostilitãtilor active si cât de curând fezabil, fiecare înaltã parte contractantã si parte la un conflict armat vor marca si vor asana, vor înlãtura sau vor distruge resturile explozive de rãzboi din zonele afectate aflate sub controlul lor. Zonelor afectate de resturi explozive de rãzboi care sunt evaluate, în conformitate cu paragraful 3, ca generatoare de risc umanitar grav li se va acorda un statut prioritar pentru asanare, înlãturare sau distrugere.
3. Dupã încheierea ostilitãtilor active si cât de curând fezabil, fiecare înaltã parte contractantã si parte la un conflict armat vor lua urmãtoarele mãsuri în zonele afectate aflate sub controlul lor, pentru a reduce riscurile generate de resturile explozive de rãzboi:
a) vor identifica si vor evalua amenintarea generatã de resturile explozive de rãzboi;
b) vor evalua si vor stabili prioritãtile în privinta nevoilor si posibilitãtilor de realizare practicã a marcãrii si asanãrii, înlãturãrii si distrugerii;
c) vor marca si vor asana, vor înlãtura sau vor distruge resturile explozive de rãzboi;
d) vor lua mãsuri pentru mobilizarea resurselor pentru a duce la bun sfârsit aceste activitãti.
4. În conducerea activitãtilor anterior mentionate înaltele pãrti contractante si pãrtile la un conflict armat vor tine cont de standardele internationale, incluzând Standardele internationale de actiune împotriva minelor.
5. Înaltele pãrti contractante vor coopera, acolo unde este cazul, atât între ele, cât si cu alte state, organizatii internationale si regionale relevante si organizatii nonguvernamentale pentru asigurarea, printre altele, a resurselor tehnice, financiare, materiale si umane, inclusiv, în conditii corespunzãtoare, pentru preluarea operatiilor reunite necesare pentru a îndeplini prevederile acestui articol.
ART. 4
Înregistrarea, pãstrarea si transmiterea informatiei
1. Înaltele pãrti contractante si pãrtile la un conflict armat vor înregistra si vor retine informatia asupra utilizãrii sau abandonãrii munitiei explozive, în cea mai mare mãsurã posibilã si atât cât este practic realizabil, pentru a facilita realizarea rapidã a marcãrii si asanãrii, a înlãturãrii sau distrugerii resturilor explozive de rãzboi, a educatiei în privinta riscului si a furnizãrii informatiei relevante pãrtii sub controlul cãreia se aflã teritoriul si populatiei civile din acea zonã.
2. Înaltele pãrti contractante si pãrtile la un conflict armat care au utilizat sau abandonat munitie explozivã care ar fi putut sã devinã resturi explozive de rãzboi, fãrã întârziere dupã încetarea ostilitãtilor active si atât cât este realizabil practic, având în vedere interesele de securitate ale acestor pãrti, vor face disponibile astfel de informatii cãtre partea sau pãrtile ce controleazã zona afectatã, bilateral sau printr-o a treia parte reciproc acceptatã, incluzând între altele Natiunile Unite sau, la cerere, cãtre alte organizatii relevante cu care partea care furnizeazã informatiile este satisfãcutã si care preiau sau vor prelua educatia în privinta riscului si marcarea si asanarea, înlãturarea sau distrugerea resturilor explozive de rãzboi în zona afectatã.
3. La înregistrarea, pãstrarea si transmiterea unor astfel de informatii, înaltele pãrti contractante vor avea în vedere partea 1 a anexei tehnice.
ART. 5
Alte precautii pentru protectia populatiei civile, a indivizilor civili si a obiectivelor civile împotriva riscurilor si efectelor generate de resturile explozive de rãzboi
Înaltele pãrti contractante si pãrtile la un conflict armat vor lua toate mãsurile de precautie, pe teritoriul afectat de resturi explozive de rãzboi aflat sub controlul lor, pentru a proteja populatia civilã, indivizii civili si obiectivele civile de riscurile si efectele generate de resturile explozive de rãzboi. Mãsurile de precautie fezabile sunt acele mãsuri de precautie care sunt practic realizabile sau practic posibile, având în vedere toate circumstantele de moment, incluzând consideratiile de naturã umanitarã si militarã. Aceste mãsuri de precautie pot include avertizãri, educatia populatiei civile în privinta riscului, marcarea, împrejmuirea si monitorizarea teritoriului afectat de resturi explozive de rãzboi, asa cum este precizat în partea 2 a anexei tehnice.
ART. 6
Prevederi pentru protectia misiunilor si organizatiilor umanitare împotriva efectelor resturilor explozive de rãzboi
1. Fiecare înaltã parte contractantã si parte la un conflict:
a) vor proteja împotriva efectelor resturilor explozive de rãzboi, în limita fezabilului, misiunile si organizatiile umanitare care opereazã sau urmeazã sã opereze, cu consimtãmântul înaltei pãrti contractante sau al pãrtii la un conflict armat în zona aflatã sub controlul acesteia;
b) vor furniza, la cererea unei astfel de misiuni sau organizatii umanitare, în mãsura în care este fezabil, informatie asupra locatiei tuturor resturilor explozive de rãzboi de care are cunostintã pe teritoriul unde misiunea sau organizatia internationalã solicitantã va opera sau opereazã.
2. Prevederile acestui articol nu vor prejudicia prevederile dreptului international umanitar în vigoare sau ale altor instrumente internationale aplicabile ori decizii ale Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, care asigurã un nivel de protectie mai înalt.
ART. 7
Asistenta cu privire la resturile explozive de rãzboi existente
1. Fiecare înaltã parte contractantã are dreptul de a cere si de a primi asistentã, unde este cazul, din partea altor înalte pãrti contractante, a statelor care nu sunt pãrti si a organizatiilor si institutiilor internationale relevante, în rezolvarea problemelor ridicate de resturile explozive de rãzboi existente.
2. Fiecare înaltã parte contractantã, în mãsurã sã o facã, va acorda asistentã pentru rezolvarea problemelor ridicate de resturile explozive de rãzboi existente, în functie de necesitãti si în mãsura posibilitãtilor. La acordarea asistentei, înaltele pãrti contractante vor tine, de asemenea, cont de obiectivele umanitare ale acestui protocol si de standardele internationale, incluzând Standardele internationale de actiune împotriva minelor.
ART. 8
Cooperare si asistentã
1. Fiecare înaltã parte contractantã, în mãsurã sã o facã, va asigura asistentã pentru marcarea si asanarea, înlãturarea si distrugerea resturilor explozive de rãzboi si pentru educatia populatiei civile si activitãti conexe, printre altele prin sistemul Natiunilor Unite, prin alte organizatii internationale, regionale sau organizatii ori institutii nationale relevante, Comitetul International al Crucii Rosii, societãtile nationale ale Crucii Rosii sau Semilunii Rosii si federatia internationalã a acestora, organizatii internationale sau pe baze bilaterale.
2. Fiecare înaltã parte contractantã, în mãsurã sã o facã, va asigura asistentã pentru îngrijirea, reabilitarea si reintegrarea socioeconomicã a victimelor resturilor explozive de rãzboi. Astfel de asistentã poate fi asiguratã, printre altele, prin sistemul Natiunilor Unite, prin institutii sau organizatii internationale regionale sau nationale, Comitetul International al Crucii Rosii, societãtile nationale ale Crucii Rosii sau Semilunii Rosii si federatia internationalã a acestora, organizatii internationale sau pe baze bilaterale.
3. Fiecare înaltã parte contractantã, în mãsurã sã o facã, va contribui la fondurile mutuale din sistemul Natiunilor Unite, precum si la alte fonduri mutuale relevante, pentru a facilita furnizarea de asistentã sub egida acestui protocol.
4. Fiecare înaltã parte contractantã va avea dreptul sã participe la cel mai intens posibil schimb de echipamente, materiale si informatie stiintificã si tehnologicã, altele decât tehnologia legatã de armament, necesare pentru implementarea acestui protocol. Înaltele pãrti contractante se angajeazã sã faciliteze astfel de schimburi în conformitate cu legislatia lor nationalã si sã nu impunã restrictii exagerate asupra furnizãrii echipamentelor pentru asanare si asupra informatiilor tehnologice cu scop umanitar legate de acestea.
5. Fiecare înaltã parte contractantã se angajeazã sã furnizeze informatii la bazele de date relevante stabilite în sistemul Natiunilor Unite, în special informatii privind diversele mijloace si tehnologii de asanare a resturilor explozive de rãzboi, liste de experti, agentii de experti sau puncte nationale de contact pe problema asanãrii resturilor explozive de rãzboi si, pe bazã de voluntariat, informatii tehnice asupra tipurilor relevante de munitie explozivã.
6. Înaltele pãrti contractante pot înainta cereri de asistentã sustinute de informatii relevante cãtre Natiunile Unite, cãtre alte organisme corespunzãtoare sau cãtre alte state. Aceste cereri pot fi înaintate secretarului general al Natiunilor Unite, care le va transmite cãtre toate înaltele pãrti contractante si cãtre organizatiile internationale si nonguvernamentale relevante.
7. În cazul unor cereri adresate Natiunilor Unite, secretarul general al Natiunilor Unite, în cadrul resurselor de care dispune, poate întreprinde cele necesare pentru evaluarea situatiei si, în cooperare cu înalta parte contractantã solicitantã si cu alte înalte pãrti contractante cu responsabilitãti conform celor enuntate în art. 3, recomandã acordarea de asistentã corespunzãtoare. Secretarul general al Natiunilor Unite poate, de asemenea, sã raporteze înaltelor pãrti contractante asupra oricãrei astfel de evaluãri, precum si asupra tipului si dimensiunii asistentei necesare, incluzând posibilele contributii de la fondurile cu destinatie specialã create în cadrul Natiunilor Unite.
ART. 9
Mãsuri preventive generale
1. Având în vedere diferitele situatii si capacitãti, fiecare înaltã parte contractantã este încurajatã sã ia mãsuri generale de prevenire orientate cãtre minimizarea aparitiei resturilor explozive de rãzboi, incluzându-le, dar fãrã a se limita la ele, pe cele la care se face referire în partea a 3-a a anexei tehnice.
2. Fiecare înaltã parte contractantã poate, pe bazã de voluntariat, sã schimbe informatii cu privire la eforturile pentru a promova si a stabili cele mai bune practici cu privire la paragraful 1.
ART. 10
Consultãri ale înaltelor pãrti contractante
1. Înaltele pãrti contractante se angajeazã sã se consulte între ele si sã coopereze în toate problemele legate de aplicarea acestui protocol. În acest scop, o conferintã a înaltelor pãrti contractante va fi organizatã dupã cum a stabilit majoritatea, dar nu mai putin de 18 înalte pãrti contractante.
2. Activitatea conferintelor înaltelor pãrti contractante va include:
a) revizuirea statutului si a aplicãrii acestui protocol;
b) luarea în considerare a aspectelor cu privire la implementarea nationalã a protocolului, incluzând raportarea nationalã sau actualizarea pe bazã anualã;
c) pregãtirea pentru conferintele de revizuire.
3. Costurile conferintelor înaltelor pãrti contractante vor fi suportate de înaltele pãrti contractante si statele care nu sunt pãrti, ce participã la conferintã, în conformitate cu scala de evaluare a Natiunilor Unite ajustatã corespunzãtor.
ART. 11
Respectarea prevederilor protocolului
1. Fiecare înaltã parte contractantã va cere ca fortele armate si agentiile sau departamentele sale relevante sã emitã instructiuni si proceduri de operare si ca personalul acestora sã primeascã o pregãtire în conformitate cu prevederile relevante ale acestui protocol.
2. Înaltele pãrti contractante se angajeazã sã se consulte si sã coopereze bilateral, prin secretarul general al Natiunilor Unite sau prin alte proceduri internationale corespunzãtoare, pentru a rezolva orice problemã care poate sã aparã cu privire la interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui protocol.

ANEXA TEHNICA

Aceastã anexã tehnicã include cele mai bune practici propuse pentru atingerea obiectivelor continute în art. 4, 5 si 9 ale acestui protocol. Aceastã anexã va fi implementatã de cãtre înaltele pãrti contractante pe bazã de voluntariat.
1. Înregistrarea, stocarea si furnizarea de informatii cu privire la munitia neexplodatã (UXO) si munitia explozivã abandonatã (AXO)
a) Înregistrarea informatiei: în ceea ce priveste munitia explozivã care poate sã fi devenit UXO, un stat trebuie sã facã toate eforturile spre a înregistra urmãtoarele informatii, pe cât de precis posibil:
(i) locatia zonelor asupra cãrora s-a tras cu munitie explozivã;
(ii) numãrul aproximativ de munitie explozivã utilizatã în zonele de la pct. (i);
(iii) tipul si natura munitiei explozive utilizate în zonele de la pct. (i);
(iv) locatia generalã a UXO cunoscute si probabile.
Acolo unde un stat a fost obligat sã abandoneze munitie explozivã în decursul operatiilor, se vor face toate eforturile spre a lãsa AXO într-o stare sigurã si în conditii de securitate si se va înregistra informatia asupra acestor munitii dupã cum urmeazã:
(v) locatia AXO;
(vi) cantitatea aproximativã de AXO la fiecare loc în parte;
(vii) tipurile de AXO la fiecare loc specific.
b) Stocarea informatiei: acolo unde un stat a înregistrat informatia în conformitate cu paragraful a), aceasta va fi stocatã într-o astfel de manierã încât sã permitã extragerea si disponibilizarea ei în conformitate cu paragraful c).
c) Disponibilizarea informatiei: informatia înregistratã si stocatã de cãtre un stat în conformitate cu paragrafele a) si b) trebuie, luând în considerare interesele de securitate si alte obligatii ale statelor ce o furnizeazã, sã fie fãcutã disponibilã în conformitate cu urmãtoarele prevederi:
(i) Continut:
Asupra UXO informatia fãcutã disponibilã trebuie sã continã detalii despre:
1. locatia generalã a UXO cunoscute si probabile;
2. tipurile si numãrul aproximativ de munitie explozivã utilizatã în zonele asupra cãrora s-a tras;
3. metodele de identificare a munitiei explozive, incluzând culoarea, dimensiunea, forma si alte marcaje relevante;
4. metoda pentru distrugerea sigurã a munitiei explozive.
Asupra AXO informatia fãcutã disponibilã trebuie sã continã detalii despre:
5. locatia AXO;
6. numãrul aproximativ de AXO la fiecare loc specific;
7. tipurile de AXO la fiecare loc specific;
8. metoda de identificare AXO, incluzând culoarea, dimensiunea si forma;
9. informatia asupra tipurilor si metodelor de ambalare pentru AXO;
10. starea de pregãtire pentru utilizare;
11. locatia si natura minelor-capcanã cunoscute a fi prezente în zona AXO.
(ii) Primitorul:
Informatia trebuie sã fie fãcutã disponibilã cãtre partea sau pãrtile ce controleazã teritoriul afectat si cãtre acele persoane sau institutii cu care statul ce o face disponibilã este de acord si care sunt sau vor fi implicate în asanarea UXO sau AXO în zona afectatã, în educarea populatiei civile asupra riscurilor generate de UXO si AXO.
(iii) Mecanismul:
Un stat trebuie, acolo unde este fezabil, sã facã uz de acele mecanisme stabilite international sau local pentru disponibilizarea informatiei, cum ar fi UNMAS, IMSMA si alte agentii-expert, dupã cum sunt considerate corespunzãtoare de statul ce face disponibilã informatia.
(iv) Repere de timp:
Informatia trebuie fãcutã disponibilã cât de repede posibil, luându-se în considerare aspecte ca operatiile militare în curs si operatiile umanitare din zona afectatã, disponibilitatea si credibilitatea informatiei, precum si aspectele relevante privind securitatea.
2. Avertizãri, educatie în privinta riscului, marcare, împrejmuire si monitorizare
Termeni-cheie
a) Avertizãrile constau în furnizarea punctualã de informatie de atentionare cãtre populatia civilã, cu scopul de a minimiza riscurile cauzate de resturile explozive de rãzboi în teritoriile afectate.
b) Educatia populatiei civile în privinta riscului trebuie sã se constituie în programe de educare în privinta riscului menite a facilita schimbul de informatii între comunitãtile afectate, autoritãtile guvernamentale si organizatiile umanitare, astfel încât comunitãtile afectate sã fie informate asupra amenintãrilor din partea resturilor explozive de rãzboi. Programele de educatie în privinta riscului sunt în general activitãti pe termen lung.
Elemente de cea mai bunã practicã în privinta avertizãrilor si educatiei în privinta riscului
c) Toate programele de avertizare si educatie în privinta riscului trebuie, acolo unde este posibil, sã ia în considerare standardele nationale sau internationale, incluzând Standardele internationale de actiune împotriva minelor.
d) Avertizãrile si educatia în privinta riscului trebuie sã fie asigurate pentru populatia civilã afectatã, care include civilii care trãiesc în interiorul sau în jurul zonelor ce contin resturi explozive de rãzboi, si pentru civilii care tranziteazã aceste zone.
e) Avertizãrile trebuie asigurate, cât mai repede posibil, în functie de contextul si de informatia avutã la dispozitie. Un program de educatie în privinta riscului trebuie sã înlocuiascã un program de avertizare în cel mai scurt timp posibil. Avertizãrile si educatia în privinta riscului trebuie asigurate întotdeauna pentru comunitãtile afectate, în cel mai scurt timp posibil.
f) Pãrtile la un conflict trebuie sã angajeze terte pãrti, cum ar fi organizatii internationale sau organizatii nonguvernamentale, atunci când ele nu dispun de resursele si instruirea necesare furnizãrii unei educatii eficiente în privinta riscului.
g) Pãrtile la un conflict trebuie, dacã este posibil, sã asigure resurse suplimentare pentru avertizãri si educatie în privinta riscului. Astfel de elemente pot include: furnizarea de sprijin logistic, producerea de materiale pentru educatie în privinta riscului, sprijin financiar si furnizarea de informatie cartograficã generalã.
Marcarea, împrejmuirea si monitorizarea unei zone afectate de resturi explozive de rãzboi
h) Atunci când este posibil, în orice moment pe parcursul unui conflict si dupã aceea, acolo unde existã resturi explozive de rãzboi, pãrtile la un conflict, în cel mai scurt timp si în mãsura cea mai mare posibilã, trebuie sã asigure ca zonele ce contin resturi explozive de rãzboi sã fie marcate, împrejmuite si monitorizate astfel încât sã se asigure excluderea eficientã a civililor, în conformitate cu urmãtoarele prevederi.
i) În marcarea zonelor suspecte a fi periculoase trebuie utilizate semne de avertizare bazate pe metode de marcare recunoscute de comunitãtile afectate. Semnele si alte marcatoare pentru împrejmuirea zonelor periculoase trebuie, în limita posibilului, sã fie vizibile, lizibile, durabile si rezistente la efectele mediului înconjurãtor si trebuie sã identifice în mod clar care parte a perimetrului marcat este în interiorul zonei afectate de resturi explozive de rãzboi si care parte este consideratã ca fiind sigurã.
j) O structurã corespunzãtoare trebuie sã fie stabilitã ca purtãtoare a responsabilitãtii pentru monitorizarea si întretinerea marcajelor temporare si permanente, integrat cu programele nationale si locale de educatie în privinta riscului.
3. Mãsuri de prevenire generale
Statele care produc sau procurã munitie explozivã trebuie, în cea mai mare mãsurã posibilã si în limita convenabilului, sã facã tot posibilul sã asigure cã urmãtoarele mãsuri sunt implementate si respectate pe timpul duratei de viatã a munitiei explozive.
a) Managementul fabricãrii munitiilor
(i) Procesul de productie trebuie proiectat astfel încât sã se asigure munitiilor cea mai mare sigurantã în functionare.
(ii) Procesul de productie trebuie sã fie subiect al unor mãsuri de control al calitãtii certificate.
(iii) Pe timpul productiei de munitie explozivã trebuie aplicate standarde de asigurare a calitãtii certificate, international recunoscute.
(iv) Testarea de acceptantã trebuie sã fie efectuatã prin trageri de testare reale într-o anumitã gamã de conditii sau prin alte proceduri validate.
(v) La tranzactiile sau transferurile de munitie explozivã trebuie solicitate standarde de înalt nivel în ceea ce priveste siguranta în functionare.
b) Managementul munitiilor
În scopul asigurãrii celui mai bun nivel posibil de sigurantã în functionarea pe termen lung a munitiei explozive, statele sunt încurajate sã aplice norme de cea mai bunã practicã si proceduri de operare cu privire la stocarea, transportul, stocarea în teren si manipularea acestora, în conformitate cu urmãtoarele recomandãri.
(i) Munitia explozivã, acolo unde este necesar, trebuie sã fie stocatã în facilitãti sigure sau în containere corespunzãtoare care protejeazã munitia explozivã si componentele sale în atmosferã controlatã, dacã este cazul.
(ii) Un stat trebuie sã transporte munitia explozivã cãtre si din facilitãtile de productie, depozitare sau în teren de o manierã care sã minimizeze afectarea acesteia.
(iii) Acolo unde este necesar vor fi utilizate de cãtre state containere corespunzãtoare si medii controlate atunci când transportã munitie explozivã.
(iv) Riscul de explozii în depozite trebuie minimizat prin utilizarea de aranjamente corespunzãtoare ale stocurilor.
(v) Statele trebuie sã aplice proceduri de localizare, urmãrire si testare a munitiei explozive, care trebuie sã includã informatii asupra datei de fabricatie a fiecãrui numãr, lot sau grup de fabricatie si informatii despre în ce loc si în ce conditii munitia explozivã a fost stocatã si la ce factori de mediu a fost expusã.
(vi) Periodic, stocurile de munitie explozivã trebuie sã fie supuse, acolo unde este cazul, unor teste prin trageri reale, pentru a se asigura cã acestea functioneazã corespunzãtor.
(vii) Subansamblurile de munitie explozivã trebuie, acolo unde este cazul, sã fie supuse testãrilor de laborator, pentru a se asigura cã munitia functioneazã corespunzãtor.
(viii) Acolo unde este necesar trebuie întreprinse actiuni corespunzãtoare, incluzând ajustarea timpului de viatã estimat al munitiilor, ca o consecintã a informatiei obtinute din procedurile de analizã, urmãrire si testare, pentru a mentine siguranta în functionare a munitiei explozive stocate.
c) Instruire
Instruirea corespunzãtoare a întregului personal implicat în manipularea, transportul si utilizarea munitiei explozive este un factor important în eforturile de a asigura operarea sigurã conform cu cele estimate. Statele trebuie de aceea sã adopte si sã întretinã programe de instruire corespunzãtoare pentru a se asigura cã personalul este instruit corect cu privire la munitiile cu care acesta are de a face.
d) Transferul
Un stat care planificã sã transfere munitia explozivã cãtre alt stat care nu a posedat anterior acel tip de munitie explozivã trebuie sã facã toate eforturile spre a se asigura cã statul primitor are capacitatea de a stoca, întretine si utiliza corect acea munitie explozivã.
e) Productia viitoare
Un stat trebuie sã examineze cãile si mijloacele de a îmbunãtãti siguranta în functionare a munitiei explozive pe care intentioneazã sã o producã sau sã o procure, cu obiectivul de a se atinge cea mai mare sigurantã în functionare posibilã.